Cap, castig eu, pajura, pierzi tu

    Dorința de a avea, cauzează predare, impune supunere, iar supunerea generează putere. E ca în jocurile de noroc unde ți se lăsă impresia că ai șanse să câștigi. Dar dealer-ul câștigă întotdeauna.
Citește tot rezumatul cărții Cap, castig eu, pajura, pierzi tu... Cap, câștig eu, pajură, pierzi tu. Asta e regula jocului.     A gândi înseamnă să alegi conștient și să fii responsabil. Înseamnă să vezi pădurea înainte de a tăia copacul. Înseamnă să testezi înainte de a experimenta sau a acționa, să ai o variantă de ieșire. Încă mai avem posibilitatea de a vedea pădurea fără a fi obsedați de copaci. De aceea e bine să știm cum putem fi manipulați, care sunt armele persuasiunii, cum putem contra-atacă, ce metode sunt pentru a supraviețui modelor societății de consum.     Ce înseamnă „ia-ți un lag”? Termenul desemnează un fenomen tipic jocurilor pe calculator, dar poate fi perceput și în cazul transmisiei tv prin cablu sau prin satelit. (…) Îmi imaginez că, mai ales atunci când jocul este în sistem competițional, lag-ul este foarte, foarte enervant. (...) Un meci de fotbal sau un spectacol live care se blochează sau care încetinește din cauza lag-ului te poate scoate din ritm și, în mod evident, lag-ul devine iritant. Dar lag-ul este, uneori, necesar și util. Hai să vedem de ce. (Autorul)      Fragment din volum:       „Deseori, în procesele pornite pentru sancționarea și neutralizarea abuzului de putere economică a băncilor, am fost nevoit să mă lupt cu un „argument" al apărătorilor acestora care, în esență, sună cam așa: în societatea de azi ești liber să semnezi sau nu un contract ori să primești o ofertă „de nerefuzat", iar dacă ai semnat, dacă ai acceptat oferta, ți-ai asumat o datorie și, în mod necesar, și riscul de neplată, așa că, indiferent dacă acel angajament era sau nu consecința ori instrumentul unui abuz, trebuie să plătești. Economiștii neo-liberali și mass-media care îi promovează lauda aceasta „libertate", având încredere că e una asumată conștient și responsabilă, una care exclude hazardul moral.     Dar cât de libere și raționale sunt alegerile pe care le facem? Cât de atent sunt procesate mental, pentru a putea fi considerate responsabile și nehazardate? În secolul internetului, al vitezelor de tranzacționare de calculate în nanosecunde, mai acționează eficient legea cererii și ofertei? Cât de conștienți sunt oamenii atunci când se împrumută pe 5 ani pentru un frigider (sau pe 30 de ani pentru o garsonieră) de amplitudinea datoriilor și de profunzimea riscurilor pe care și le asumă îndatorându-se?      Pentru a înțelege că astfel de opțiuni sau alegeri sunt rareori conștiente, am luat exemplul unui cumpărător de chips-uri din supermarket. De altfel, ne putem imagina fiecare dintre noi în această ipostază: în fața ta, la nivelul ochilor, pe raft, sunt 4 tipuri de chips-uri, dintre care cel puțin unul este în cantități mai mici decât celelalte. Ți-e foame, în atmosfera miroase subtil a pui fript, în surdină rulează o muzică plăcută, entuziasmanta , iar whatsApp-ul, messenger-ul, sms-ul, Instagram-ul și private-message-ul de pe facebook vibrează unul după altul, în timp ce tastezi un răspuns pe mail și dialoghezi aprins cu nevasta pe tema concediului în nordul Moldovei care ar trebui, de fapt, să fie înlocuit cu un concediu în Apuseni, la Viscri sau la Lacul Bucura, în Hațeg." Citește mai puțin...