Colecția Corint Clasici ai literaturii universale se completează cu o formă grafică de excepție a capodoperei americane „Winesburg, Ohio”, Povesti despre viață într-un orășel din statul Ohio - de Sherwood Anderson. Sherwood Anderson este „unul dintre cei mai buni și mai subtili scriitori de limbă engleză din zilele noastre”.
- F. SCOTT FITZGERALD „Anderson a creat romanul modern care nu a reușit să înainteze prea mult dincolo de locul unde l-a lăsat el.” - JOHN STEINBECK Fragment din roman: “MOARTE SCARA CARE DUCEA LA CABINETUL doctorului Reefy, aflat în clădirea Heffner, deasupra magazinului de îmbrăcăminte al companiei Paris, era prost luminată. La capătul de sus al scării era atârnată o lampă cu sticla murdară, legată de perete cu un suport special. Lampa avea o suprafață reflectorizantă de tablă, plină de rugină și acoperită de praf. Oamenii care urcau scările pășeau pe urmele multor altora care urcaseră și ei. Scândurile moi ale treptelor cedaseră sub presiunea picioarelor și drumul era marcat de scobituri adânci. În capul scărilor, trebuia să cotești la dreapta pentru a ajunge la cabinetul doctorului. La stânga era un hol întunecos, plin cu vechituri. Scaune vechi, căpriori, scări pliante și lăzi goale zăceau în beznă, așteptând ca cineva să se îndure și să facă totuși ceva cu ele. Mormanul de vechituri era al magazinului de îmbrăcăminte al companiei Paris. Când un raft sau un șir de rafturi din magazin deveneau inutile, angajații le cărau pe scări și le aruncau peste mormanul de pe hol. Cabinetul doctorului Reefy era mare cât un hambar. În mijlocul încăperii trona o sobă uriașă și rotunjită. La baza ei erau grămezi de rumeguș, înconjurate de scânduri groase, prinse de podea cu niște cuie. Lângă ușă se afla o masă mare care făcuse parte odinioară din mobilierul magazinului de haine al lui Herrick și care fusese folosită pentru prezentarea hainelor făcute la comandă. Acum era acoperită cu cărți, sticle și instrumente chirurgicale. La marginea mesei se aflau trei sau patru mere lăsate de John Spaniard, care avea o pepinieră de pomi și care era prietenul doctorului Reefy. Acesta, imediat ce intră pe ușă, începea să scoată mere din buzunar. Pe când era de vârstă mijlocie, doctorul Reefy era înalt și neîndemânatic. Încă nu avea barba cenușie pe care avea să și-o lase mai apoi, însă pe buza de sus purta o mustață castanie. Nu era un om elegant, cum avea să devină la bătrânețe, și era foarte ocupat cu problema felului în care își întrebuința mâinile și picioarele."
