Aproape o lady

    Winnefred Blythe, o tânără pe care nimeni nu a dorit-o, ajunge în responsabilitatea lordului Haverston, a cărui soție o trimite cu o guvernantă la o moșie din Scoția, unde va rămâne uitată timp de doisprezece ani.      Viața ei va suferi o schimbare neașteptată când, după moartea lordului, fiul său, marchizul de Engsly, descoperă că acesta avea o pupilă de îngrijirea căreia era răspunzător.
Citește tot rezumatul cărții Aproape o lady... Marchizul îl roagă pe fratele lui, Lord Gideon Haverston, să descurce ițele acestei povești.      La conacul dărăpănat din Scoția, Gideon găsește două tinere care își duc cu greu viața de azi pe mâine, nevoite să muncească pentru a completa cele cinci lire primite anual ca alocație. Șocat, Gideon află că, în realitate, mama lui vitrega furase banii care i s-ar fi cuvenit de drept lui Winnefred.      Dorind să îndrepte greșelile familiei sale, îi promite încântătoarei femei returnarea banilor furați de-a lungul anilor și îi asigură participarea la balul londonez pentru a-și găsi un soț, așteptându-se să fie văzut ca un erou.      Însă nu își închipuie că se va îndrăgosti de fermecătoarea Winnefred și că sarcina de a o îmblânzi pe neîncrezătoarea tânără va deveni și mai provocatoare.      Fragment din roman:       “Gideon luă un felinar din trăsură, apucă hățurile lui Samson și porniră în pas de plimbare.     Plimbările lungi i se păruseră mereu bune pentru a-și limpezi gândurile. Iar în compania lui Winnefred, drumul spre Murdoch House reuși să-l binedispună. Se simțea din ce în ce mai bine, de fiecare dată când o privea, așa că își spuse că era absolut logic să se uite spre ea cât mai des cu putință.     Se gândi apoi ca Winnefred părea în elementul ei acolo. I se părea ceva normal să o vadă plimbându-se relaxată prin peisajul acela rustic, în timp ce se juca cu panglicile de la boneta, își netezea șuvițele de păr rebele și lovea distrată o piatră. Dar îl amuză faptul că pantofii și tivul rochiei i se umpluseră deja de pământ roșiatic. În plus, îi plăcea să o asculte povestindu-i despre toate plantele și păsările pe care le recunoștea. Și continuară astfel până când câmpurile se întunecară și în jurul lor se așternu o liniște mormântală.     - De unde ai învățat toate astea? o întrebă el și se opri să aprindă felinarul pe care-l luase din trăsură.     - Cele mai multe lucruri le-am învățat de la Lilly. Și dintr-o carte pe care am găsit-o în pod, zise și luă felinarul din mâna lui. S-ar putea să nu avem nevoie de el. Ar trebui să fie lună plină în noaptea asta.     Gideon o cuprinse pe după umeri și o răsuci ușor, arătându-i linia orizontului. Luna se ridicase deja că o sferă aurie de foc.     - Și uite-o acolo!     - Ooh! Este uriașă, zise Winnefred cu respirația întretăiată. Cerul arătă de parcă ar răsări din nou soarele. Ia spune-mi... de la Londra se vede luna?     Gideon se uită surprins la ea.     - Desigur.     - Lilly spune că felinarele din Mayfair fac ca stelele să pară mult mai puțin strălucitoare.     - Poate, dar tot se văd, o asigură el. Și la fel și luna. Chiar dacă poate nu se vede la fel de bine ca de aici." Citește mai puțin...