„Textul amintirilor este o mărturie, frapantă prin detalii, despre începuturile spartane ale regimului kemalist, în peisajul primitiv al Anatoliei centrale. Autoarea este o româncă, Anișoara, o iubire necunoscută până acum a lui Atâtfirk.
La un capăt al acestei istorii este Mustafa Kemal care «la o măsuță de meze (...) punea la cale soarta Turciei» și care-i încredința Anișoarei, atunci când lipsea din Ankara, valiza în care-și păstra «toată averea lui» pentru a o adăposti sub patul ei. La celălalt capăt este părintele națiunii, cu autoritatea sa necontestată, observat în decorul oficial al palatului Dolmabahce, în ambianța cluburilor selecte din Istanbul sau pe puntea iahtului, în plim-arile sale estivale pe apele Bosforului:' FLORIN ȚURCANU Fragment din volum: “Sabri mi-a spus: „Trebuie să mă duc la Ankara ca să dau socotelile și să cer socoteala de la canalia care a îndrăznit să trimită să fiu controlat". Trei zile după aceea, primesc scrisoare de la Sabri ca Gazi, când a aflat de sosirea lui, imediat l-a chemat la Cankaya, l-a prezentat lui Latife Hanim și l-a oprit la masă. După masă, imediat a venit arhitectul cu planurile [căci] se făceau niște construcții la Cankaya. Imediat, Latife Hanim, cu un aer de autoritate și de atotștiutoare a început, cu aroganță, să dea directive și să modifice planurile. Atunci pașa, excedat, i-a făcut cu ochiul lui Sabri, care mi-a scris că zilele de mariaj ale lui Latife Hanim sunt numărate. Pașa l-a rechemat pe Sabri a doua zi, iar la masă și după masă i-a spus: „Sabri, eu am nevoie de un om ca tine, căci acum multe s-au schimbat. Vin ambasadori și străini și am nevoie de un om ca tine. Ia pe Madame și vino, instalează-te aci, la Cankaya". Deja, prima oară când văzuse pe Sabri, imediat l-a întrebat: „Ce face Madame și de ce nu ai adus-o și pe ea?" „Unde era s-o aduc, nu vedeți că nu se găsește loc nici pentru miniștri?" „Ai uitat că Cankaya este deschis pentru Madame totdeauna?" Sabri i-a spus: „Dați-mi voie să mă gândesc puțin [și] data viitoare am să vă dau răspunsul". În paranteză [fie spus] mariajul lui Ataturk a fost preparat cu kurnazlik. Ataturk, la Izmir, cu toată suita lui a fost oaspetele lui Usakli zade, o familie foarte veche, bogați și puternici. Situația lui pașă, în vremea aceea, [făcea ca] avea nevoie de familii mari cari să-l susțină și să-l sprijine și era obligat ca să se poarte bine cu toate familiile cunoscute din Anatolia. El, după obiceiul său, seara s-a îmbătat și, a doua zi, când s-a deșteptat, s-a văzut cu Latife Hanim lângă el. Toată suita lui s-a adunat și i-au spus că trebuie neapărat să se însoare ca să înlăture un scandal și să repare ofensa adusă gazdei. „Nu vedeți cât este de urâtă, neagră și uscată?" Salih i-a spus: „Pașă, trebuie să te însori cu ea, chit ca după câteva luni ai să divorțezi". Salilh i-a spus [mai târziu] lui Sabri că chiar după prima lună voia să divorțeze și numai insistențele lui Ismet Inonu au ajurnat un divorț pe care el și-l pusese în gând chiar după prima zi de mariaj."
