Povestindu-se, la 70 de ani, Gheorghe Păruși își continuă, deloc surprinzător, opera de cronograf: mai întâi Cronică Bucureștilor, întocmită de el din document și sentiment, apoi Cronologia Bucureștilor (20 septembrie 1459-31 decembrie 1989), iar acum propria lui "istorie" în date, trăiri și fotografii.
Omul acesta e chiar o părticică a Capitalei - iar dacă s-a plimbat câțiva ani și prin țară, a fost numai pentru a se simți și mai bucureștean. Uzând din plin de modestia hatră și dibace a mahalalei Vergului, dar și de rigoarea filologului devenit profesor de română și bibliotecar al Academiei, relatează tocmai acele decenii despre care din ce în ce mai mulți deja cer lămuriri. Aflăm cum puteai să te aperi de ce era mai rău după 1945 ocolind, adaptându-te, rezistând, alegându-ți bucuriile și tovarășiile sincere. Cu cât mai puține iluzii, dar nu fără speranță, cu omenie, cu mult umor și cu o credință discretă în datorie și în lucrul bine făcut... dacă tot te-ai apucat de el. O fermecătoare cronică a unui localnic devotat.
