Lucy a terminat liceul și cel mai bun mod de a sărbători este să-l găsească pe Shadow, grafferul misterios care a împânzit orașul cu desenele lui. El se află pe undeva, dar nu se știe exact pe unde, și împrăștie în liniștea nopții culori care închipuie păsări și cerul albastru.
Lucy știe prea bine că s-ar putea îndrăgosti de un tip care desenează precum Shadow. S-ar putea îndrăgosti chiar până peste cap. Într-o seară ajunge la o petrecere împreună cu Ed, un băiat cu care avusese în trecut cea mai ciudată întâlnire din viața ei, iar acesta îi spune că o poate ajuta găsească pe Shadow. Tinerii pornesc în căutarea acestuia și cutreiera orașul până în zori. lar Lucy nu reușește să vadă că adevărul se află chiar înaintea ochilor ei. Douăzeci și patru de ore intense și pline de aventură din viețile unor tineri gata să devină adulți, să termine liceul, să descopere cine sunt cu adevărat și cine vor să fie. Fragment din roman: “Lângă el îl desenez pe Ed, ca să treacă timpul. E ciudat, dar când nu-l vedeam, nu mi-a fost atât de greu să vorbesc cu el. Poate că ar fi trebuit să-mi pună mâinile pe față la prima noastră întâlnire, în loc să mi le pună pe fund. Poate c-ar fi trebuit să fim amândoi legați la ochi. Ar fi fost straniu, ce-i drept, dar poate c-ar fi ieșit cu totul altfel. Una dintre picturile mele favorite este Amanții, a lui Rene Magritte. Un bărbat și o femeie care se sărută. Amândoi au capul complet înfășurat într-o pânză. Totul e cât se poate de normal în tablou: rochia femeii, costumul bărbatului, albastrul mătăsos al cerului din spatele lor. Straniu e doar faptul că au capul înfășurat și nu se pot vedea unul pe altul și că se sărută prin pânză. Poate că nici nu-i chiar atât de ciudat, până la urmă. Poate că sărutul cu ochii legați e cea mai ușoară modalitate de a începe o relație. Sunt un pic invidioasă că Jazz n-are nevoie să fie legată la ochi pentru a scăpa de senzația de stânjeneală de la prima întâlnire. Mi-am croit drum prin mulțime către ea, să-i zic că plec să-l caut pe Shadow, iar ea dânsa cu Leo de parcă-l cunoștea de când lumea. - Plec cu Ed, am strigat, ca să mă audă. Mergem să-l căutăm Shadow. M-a tras de pe ringul de dans, mai departe de boxe. - Te superi dacă eu rămân? Am dat din cap că nu. - Tu te superi dacă eu plec? - Ține-ți mobilul deschis. O să-ți dau un mesaj, să-ți spun cum merg lucrurile. - Îți place de Leo? o întreb eu. Vreau să zic, mai mult decât în mod obișnuit? - Îl știu de prea puțină vreme să pot spune, Luce. Categoric, simt ceva, dar mi-e să nu interpretez greșit, dat fiind că e primul băiat cu care sunt aproape să mă sărut, de la jumătatea anului încoace."
