Credinta vs stiinta

    Ultimii 500 de ani au fost martorii conflictelor de proporții dintre știință și credință, de la sentința de arest la domiciliu pe viața primită de Galileo în 1632, din cauza afirmației sale că sistemul nostru solar ar avea Soarele în centru, la „Procesul Maimuțelor“ din 1925, încleștarea dintre Clarence Darrow și William Jennings Bryan asupra chestiunii dacă un profesor de liceu le-ar putea spune elevilor săi că oamenii evoluaseră din maimuță (juriul a decis că nu).
Citește tot rezumatul cărții Credinta vs stiinta...     Profesorii de astăzi încă se mai lupta să predea evoluția; boli ale copilăriei de mult eradicate încă mai izbucnesc în focare din cauza obiecțiunilor religioase față de vaccinare; în ciuda victoriilor legale, există încă dezbateri aprinse asupra dreptului la avort, a sinuciderii asistate și a homosexualității; oamenii de știință care se tem să nu rămână fără finanțare de la buget (controlat de politicieni ce neagă existența schimbărilor climatice) se agață de „împăciuitorism“ că de ultimul refugiu – nu am putea să ne tolerăm reciproc convingerile și să ne înțelegem între noi?     Biologul evoluționist Jerry A. Coyne răspunde: „un nu absolut“. Știința și religia sunt incompatibile pentru că dispun de metode diferite de a obține informații despre realitate, au metode diferite de a afirma că aceste cunoștințe sunt dovedite și ajung la concluzii conflictuale despre univers. În cele din urmă, metodele religiei, spre deosebire de cele ale științei, nu ne sunt de folos pentru a înțelege realitatea.     Jerry A. Coyne este profesor la Departamentul de ecologie și evoluție al Universității Chicago, unde se specializează în genetica evolutivă.      Fragment din volum:       “Așadar, întrebarea dacă apariția ființelor umane era inevitabilă se reduce, în esență, la întrebarea dacă evoluția este repetabilă și deterministă, chestiune care poate fi, la rândul ei, redusă la întrebarea dacă evoluția este afectată de caracterul pur indeterminat al mecanicii cuantice. Și cel mai probabil că este - în două moduri importante. Primul are legătură cu faptul dacă ar mai exista Terra, în cazul în care s-ar repeta Big Bangul, în condiții inițiale identice. Reluarea istoriei universului ar avea, probabil, rezultate similare cu cele de acum (probabil, un număr similar de stele și galaxii, de exemplu), dar este foarte puțin probabil ca Terra și Soarele să existe în calitatea lor obiectuală de acum. Dacă nu putem obține, prin repetarea Big Bangului, nici măcar aspectul actual al sistemului nostru solar, atunci nimic nu mai e cert: nu avem nici o siguranță că viața ar evolua așa cum o știm noi. Putem pretinde că viața ar evolua pe unele planete din univers, dar nu există nici un fel de garanție că aceasta ar fi de tip umanoid - după „chipul lui Dumnezeu".     Dar mai există încă o parte a evoluției supusă capriciilor indeterminării cuantice: mutațiile. Acestea constau în modificări moleculare la nivelul ADN-ului, majoritatea dintre ele fiind erori care apar odată cu replicarea ADN-ului, care, prin schimbarea codului genetic, produce noi forme de gene, care stimulează evoluția. Iar unii factori care produc mutațiile, precum razele X, radiațiile cosmice sau chiar simple erori de cuplare a dublului helix al ADN-ului, sunt, probabil, afectați de evenimente neprevăzute la nivel cuantic.     Ceea ce înseamnă că, dacă viața ar lua-o de la început, chiar pe primitiva noastră Terra, mutațiile, ce reprezintă materia primă a evoluției, s-ar realiza diferit. Iar dacă materia primă a evoluției e diferită, la fel vor fi și produsele acesteia: toate speciile care sunt în viață în acest moment." Citește mai puțin...