Fragmente

Volumul „Fragmente” reunește nuvele, eseuri, articole și fotografii care poartă semnătura lui Bujor Nedelcovici, scriitor român stabilit la Paris și distins încă din 1990 cu gradul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.
Citește tot rezumatul cărții Fragmente... Gânduri, opinii, fotografii Un scriitor trebuie să învețe să spună cuvântul NU. Bujor Nedelcovici a spus NU istoriei paranoice și războaielor pe care le-a trăit. A spus NU politicului și adeziunii ascunse la puterea scelerată. A spus NU când, timp de doisprezece ani, a fost obligat să facă munca de jos în diverse uzine și șantiere de la Bicaz, Brașov și București - cu diploma de jurist în buzunar - după ce tatăl lui a fost condamnat politic. A spus NU când cenzura i-a cerut să modifice romanul „Al doilea mesager” și volumul de nuvele „Oratoriu pentru imprudență”. Romanul „Al doilea mesager” – trimis pe cai clandestine în Franța – a fost publicat la Editura Albin Michel de la Paris și a obținut Premiul Libertății oferit de Pen-Club Francais. În 1987, a părăsit România, cerând azil politic în Franța. Exilul este o probă inițiatică a vieții și a morții. Astăzi se declară naiv că a crezut că se va schimba ceva după 1989. Cuprins: Ea, El și... Valiza De ce suntem ceea ce suntem Da, domnilor! De la Jan Palah la Vàclav Havel și implozia comunismului Icar zboară liber deasupra Europei Fotografii – 100 de ani Fragment din cartea "Fragmente" de Bujor Nedelcovici "Așaaa. Să revenim la Ea. Ce știu despre originea și despre parcursul familiei ei. O branșă s-a născut la Salonic dintr-o familie de sefarzi proveniți din Spania. Au plecat din Grecia, au trecut prin Austria și au ajuns în Franța, ,unde s-au stabilit. De la ea am aflat că și Spinoza era un conversos venit din Portugalia și născut la Amsterdam. Acolo a intrat în conflict cu protestanții, a fost îndepărtat din sinagoga și condamnat printr-un herem extrem de sever. S-a retras din viața publică și a șlefuit lentile pentru lupe. Pedeapsa nu a fost ridicată nici după patru sute de ani. Blestemat la singurătate! Ea se consideră de religie spinozistă: Deus sive natura, Dumnezeu sau/și natura. De la Ea am aflat multe, este o femeie citită, profesoară de engleză. Cealaltă ramură a familiei provenea din Bucovina sau Basarabia - erau askenazi - și nu se prea înțelegea cu ramura sefardă. O dispută care durează de mai multe secole. Se înrudea cu poetul Paul Celan care a ajuns în România, Austria, Germania și s-a stabilit în Franța unde a avut un sfârșit tragic. Ea consideră că tentația ei către poezie provenea de la Paul Celan. În urmă cu vreo treizeci de ani, a plecat într-o țară din Orientul Apropiat. Nu știu precis - Liban, Iordania sau Israel. Acolo s-a măritat, a avut doi copii care acum sunt mari și s-au căsătorit. Și-a amintit de mine și, după o corespondență intensă, a plecat de acolo și a venit la Paris. Și iată-ne, de atunci împreună și „trăim sub același acoperiș". Nu a putut să divorțeze, deoarece divorțul trebuia să fie aprobat de forurile religioase, dacă soțul nu este de acord... Și el nu era de ocord." Citește mai puțin...