Cartea Ștefaniei Mihalache are precizia celor mai sofisticate ecografe de ultima generație, care pot reda cu finețe ce se întâmplă pe dinăuntrul corpurilor, țesuturilor, minților legate între ele prin cordoane nevăzute.
Cu simțuri înzecite și puteri nefirești, neînfricată, cinică și hiperprotectivă, așa cum toate fetele devin atunci când se transformă în mame, Ștefania fixează în limbaj o aventură greu de formulat, cea a maternității. - Svetlana Cârstean Poemele Ștefaniei Mihalache mi-au amintit de o carte celebră a Orianei Fallaci, Scrisoare către un copil nenăscut: aceste versuri sunt construite dintr-un aliaj aparent imposibil, acela dintre teroarea în fața necunoscutului și o duioșie de neexprimat. Scriitoarea reușește cu subtilitate să evite abordarea radicală, separată a oricăreia dintre cele două senzații. Cartea ei e o capsulă a timpului ce conține un mesaj adresat acelor potențiali Oameni desprinși din aliajul amintit. Vocea acestor poeme este cea a omului aflat în contact cu miraculosul, cu Sacrul în plină desfășurare. - Bogdan-Alexandru Stănescu Colecția de poezie VORPAL este coordonată de Svetlana Cârstean. Vorpalul e arma absurdă, dar eficientă și impecabilă, care apare în poemul Jabberwocky din Alice în Țara oglinzilor. Arma uneori jucăușă și periculos de inteligență. Fragment din cartea "Sisteme de fixare și prindere" de Ștefania Mihalache "LA URMA URMELOR E o toamnă prelungă aș fi putut să-ți zic asta de acum două luni nu știu de ce, dar ceva din mine ține să rămână în urma să-ți spună totul cât mai târziu ca în o mie și una de nopți. Asta vrea să facă mintea mea dar brațele mele nu se pot bucura de-ajuns de rotundul burții lucioase pe care o cuprind iar mângâierile curg de la sine cum n-au curs niciodată cuvintele."
