Brasovul si Marea unire Vol. I+II+III

Brașovul nu este doar legat de Unire, ci este însăși Unirea! Brașovul i-a unit pe toți românii cu mult înainte de a se pregăti în mod organizat și conștient evenimentul de la 1 Decembrie 1918.
Citește tot rezumatul cărții Brasovul si Marea unire Vol. I+II+III... Situat în zona de confluență a celor trei Țări Române (numite în mod legitim așa, chiar dacă una dintre ele nu a avut, până la 1918, conducere românească), Brașovul a găzduit de-a lungul secolelor cele mai reprezentative acțiuni pan-românești din întreaga noastră istorie. La Brașov, în Șchei, în jurul Bisericii Sfântul Nicolae s-a închegat o comunitate urbană culturală românească solidă, unică din Transilvania până târziu. Romanii brașoveni îi numeau în Evul Mediu pe sașii din Cetate - cărora le erau în chip oficial supuși, deși nu recunoșteau decât de silă acest statut - „cetățeni”, iar pe sine se chemau cu mândrie „orășeni”. [...] Brașovul a fost martorul și protagonistul unora dintre marile premiere culturale românești. Aici s-a născut și a funcționat în secolul al XVI-lea prima școală românească de pe întreg teritoriul României (într-o vreme când România funcționa doar în suflete!), adică prima școală în care se predă românește (cu litere chirilice, firește). Aici s-a născut prima școală adevărată de copiști de manuscrise (în secolele XIV-XV) și de traducători de texte slavone, grecești, latinești în românește. Fără această școală de copiști și de traducători nici nu poate fi imaginat tiparul coresian românesc, născut tot la Brașov. [...] Scrisul istoric (cel puțin din Transilvania) în limba română este atestat pentru prima oară tot la Brașov – prin „Cronica protopopului Vasilie”, elaborată în prima parte a secolului al XVII-lea – înainte de Letopisețul vornicului Grigore Ureche. Apoi, în secolul al XVIII-lea, „o dinastie de preoți și protopopi”, cu toții numiți Radu Tempea, avea să dea substanță culturală la înalt nivel unui secol iluminist ortodox românesc, ivit pe bogata tradiție medievală. Mai mult, mișcarea de emancipare națională românească transilvăneană din mediile ortodoxe (diferite de cele greco-catolice, ale Școlii Ardelene, instruite la Roma și la Viena) s-a închegat tot la Brașov. [...] Brașovul a fost astfel, începând cu Evul Mediu, „placa turnantă a pământului românesc”, orașul în care meșterii și negustorii bogați – îmbogățiți prin munca lor stăruitoare – au știut să fie și mecenați, să sprijine cultura, școală și educația, pregătînd națiunea pentru apoteoza Unirii. Cartea dlui dr. Ioan Vlad scoate din uitare acest efort al brașovenilor de fi români și de a construi România. Accentul cade în lucrare pe ceea ce s-a petrecut la 1918, adică pe „ora astrală” a poporului român, dar are mereu în vedere rădăcinile despre care scriam mai sus. [...] (Ioan-Aurel Pop) Pachetul cuprinde trei volume: • Volumul I. Plămădirea • Volumul II."Fără Dacia nu este mântuire!" • Volumul III. Biruința națională Citește mai puțin...