Strigătul neauzit pentru sensul vieții. Psihoterapie și umanism În "Strigătul neauzit pentru sensul vieții", Viktor Frankl revine la umanismul care a făcut din cartea sa "Omul în căutarea sensului vieții" un bestseller în lumea întreagă.
Într-o epocă precum a noastră, o epocă a lipsei de sens și a depersonalizării, dr. Frankl își ridică vocea împotriva absenței dimensiunii umane în psihoterapie. El respinge "pseudo-umanismul” care a invadat literatura de popularizare din domeniul psihologiei și psihanaliticii și se apleacă asupra calităților remarcabile ale oamenilor. Logoterapia să nu invalidează sub nicio formă descoperirile solide și serioase ale unor deschizători importanți de drumuri ca Freud, Adler, Pavlov, Watson sau Skinner. În această dimensiune, desigur, omul nu mai poate fi văzut ca o ființă a cărei preocupare esențială este satisfacerea impulsurilor și a instinctelor; de asemenea, nici realitatea umană nu poate fi înțeleasă doar ca rezultat al proceselor de condiționare sau al reflexelor condiționate. În această dimensiune omul este relevat ca o ființă aflată în căutarea sensului vieții sale. Fragment din carte: "UN SENS AL VIEȚII Omul deține așadar o voință de sens, dar deține de asemenea și un sens al vieții? Cu alte cuvinte, după ce ne-am ocupat de aspectul teoretic-motivațional al logoterapiei, ne vom ocupa acum de "logoteorie", adică de teoria logoterapiei despre sens. Și, pentru început, ne vom întreba mai întâi dacă un logoterapeut poate imprima un sens. Aș spune că în primul rând el ar trebui să aibă grijă ca sensul nu fie îndepărtat - deoarece exact asta face reducționismul. În următoarele capitole, ca și în alte cărți ale mele, sunt citate numeroase exemple. Dați-mi voie să reamintesc doar un incident al cărui protagonist am fost pe când aveam treisprezece ani. Profesorul meu de biologie se plimba printre rândurile de bănci și le spunea elevilor că, în esență, viața nu era decât un proces de ardere, un proces de oxidare. Eu am sărit în picioare și, fără să cer permisiune, așa cum se obișnuia pe, atunci, l-am întrebat: Ce sens are, atunci, viața? Bineînțeles că n-a putut răspunde, deoarece era reducționist. Întrebarea este cum îi ajutăm pe oamenii care sunt disperați din cauza aparenței lipse a sensului vieții? Am spus din capul locului că valorile dispar deoarece sunt transmise de tradiții, iar noi ne confruntăm cu o destrămare a tradițiilor."
