Deși migrația este un fenomen cu multiple consecințe pozitive, atât în plan social (dezvoltarea socială și economică atât a țării de adopție, cât și țării de origine, prin remitențele trimise de migranți), cât și în plan personal (obținerea unor beneficii indisponibile în țara de origine în ceea ce privește remunerația, statutul, standardul de viață etc.), sunt cunoscute și trebuie acceptate și efectele negative ale acestui fenomen în planul relațiilor sociale, al relațiilor familiale.
Instituliile guvernamentale și organizațiile internaționale au în vedere, în principal, impactul economic al migrației (fie remitentele trimise în țara de origine, fie cheltuielile pentru serviciile sociale acordate migranților în țara de adopție) și impactul la nivelul macro al societății pe ansamblu (plecarea expertizei din țările de origine și, respectiv, aspecte referitoare la identitatea națională în țările de adopție), însă se focalizează mai puțin sau deloc asupra aspectelor individuale, asupra consecințelor migrației în plan familial sau personal, inclusiv în ceea ce privește efectele asupra copiilor și adolescenților afectați de migrație (Jones, în Luca, Foca et al., 2012, p. 7).
