Thaisa, curtezana izbavita si pustnicul ratacit

     Alexandria, acest Paris al lumii elenistice, este locul unde se întâlnesc două destine:   • Thaisa, frumoasă actriță și curtezană, ce inflamează mințile și golește pungile bărbaților vremii,   • Pafnuție, starețul unei mănăstiri din deșertul Thebaidei, a cărui virtute și credința sunt intens încercate de ispitele lumii profane.     Uitând de sine, Thaisa dăruiește dragoste și frumusețe, primind în schimb admirație și lux.
Citește tot rezumatul cărții Thaisa, curtezana izbavita si pustnicul ratacit... Atent (numai) la sine, Pafnuție inventează noi și noi forme de ascetism și autoflagelare, primind în schimb ispite și încercări fără număr. Dorind să-și salveze credința prin aducerea oaiei rătăcite înapoi în turma Domnului, Pafnutie descoperă multitudinea de interpretări ale relației dintre Creator și oameni, dintre Fiul lui Dumnezeu și cei care-L urmează. Și descoperă că între bine și rău, între credința și impietate, între fericirea inocentă și păcatul scârbavnic există doar o diferență de intenție și onestitate. Diferența ce te poate salva sau condamnă pe vecie.     CUPRINS: • I. Lotusul • II. Papirusul • III. Banchetul • IV. Euforbiul • Anexa: Viața Sfintei Cuvioase Taisia      Fragment din roman:       “In timpul acestă Pafnuție și Thaisa priveau nemișcați, muți, strânși unul în altul, cu sufletele pline de dezgust, oroare și speranță.     Deodată, călugărul apucă mâna comediantei; păși cu ea peste mesenii beți, căzuți lângă perechile împreunate și, călcând în șiroaiele de vin și sânge răspândit pe podele o țări afară din sala banchetului.     Ziua se revărsă roza asupra orașului. Colonadele nesfârșite se întindeau de-o parte și de alta a străzii pustii, dominate în depărtare de cupola strălucitoare a mormântului lui Alexandru. Pe lespezile de piatră ale șoselei erau răspândite, ici și colo, coroane desfrunzite și torțe stinse. Prin aer trecea adierea răcoritoare a mării. Pafnuție își smulse cu scârbă de pe el haina țesută în aur și, sfâșiind-o cu ură, o călcă în picioare.     - I-ai auzit, Thaisa! îi strigă el. Gurile lor murdare au scuipat toate nebuniile și toate fărădelegile. Pe Creatorul divin a tot ce există L-au târât în demoniile diavolilor din Infern, au negat fără teamă răul și binele, L-au batjocorit pe Iisus și l-au lăudat pe Iuda. Și cel mai infam dintre toți, șacalul întunericului, bestia puturoasă, arianul plin de corupție și de moarte, și-a deschis gura ca gaura unui mormânt. Thaisa, i-ai văzut târându-se spre tine asemenea viermilor imunzi, spurcându-te cu sudoarea lo cleioasă? Ai văzut brutele acelea adormite sub călcâiele sclavilor, ai văzut bestiile acelea împreunate pe covoarele murdărite de borâturile lor? L-ai văzut pe moșneagul acela smintit, răspândind un sânge mai netrebnic decât vinul vărsat în timpul dezmățului și aruncându-se la sfârșitul orgiei, în fața Hristosului cel neașteptat? Să-L lăudăm pe Domnul! Ai putut să privești oroarea în față și ai văzut cât este de hidoasă. Thaisa, Thaisa, Thaisa, adu-ți aminte de nebunia filosofilor acestora și spune-mi dacă vrei și tu să delirezi că ei! Amintește-ți privirile, gesturile, râsetele nedemnelor lor partenere, prostituatele acelea două, lascive și viclene, iar apoi spune-mi dacă vrei să fii în continuare asemeni lor!” Citește mai puțin...