Trecator prin viata altora

    "O viață palpitantă într-un cărucior cu rotile. De fapt două cărucioare, din care privirile lui Pol și ale Doinei trec într-o mișcare cinematografică, de traveling, peste mai multe vieți de fiecare.
Citește tot rezumatul cărții Trecator prin viata altora...     O poveste de dragoste ca un carusel trăznit. Întâlnire-despărțire-regăsire și… ? Veți vedea. Doar pregătiți-vă să vă sara inima din piept. Pregătiți-vă de un ospăț al trăirilor cu sare și piper, umor sec, englezesc și autoironie de înaltă clasă.     Cum ajunge la Psihiatrie femeia care seamănă cu Greta Garbo și ce-l trezește din morți pe bărbatul care înainte de a fi paralizat e părăsit de trei neveste? Autoarea debutează cu o carte care nu e doar amuzantă. Răscolește, intriga, e un spectacol de coincidențe nebunești, personaje savuroase și momente memorabile. Face să palpite o epocă din care vin mai multe fire narative pline de sevă. și să vă țineți bine când ajungeți la un capitol din apropierea sfârșitului. O să treceți psihic prin agonie și extaz, o să râdeți și-o să plângeți în câteva pagini, o să vă enervați și o să răsuflați ușurați. Totul în același timp. Cum e posibil așa ceva?     Daniela Rainov are echipamentul unui scriitor înnăscut. Are har și dar. Așa că întâlnirea cu romanul ei promite să devină începutul unei frumoase prietenii.” (Alexa Ionescu)       Fragment din volum:    “Mi-am luat inima-n dinți și m-am dus în casa mea din Drumul Taberei. Un fel de a zice m-am dus. Viorel și încă un fost coleg m-au cărat trei etaje pe un scaun de plastic. Decisesem cu Doina să ne mutăm în primăvară la Răcari, în casa unchiului Bucur. Vila din Cotroceni e frumoasă, comodă, dar pe vreme de iarnă. Curticică de 50 de metri pătrați nu o satisface pe Doină, chiar dacă la ea se adaugă și seră. Așa că mi-am împărțit lucrurile în cutii de vară și cutii de iarnă. Mi-am dat seama cât de puține haine civile aveam, semn că viața în afara armatei era foarte puțină. Poate că fostele mele soții au avut dreptate să mă lase. Adevărata mea nevasta fusese armată. Mai greu a fost cu cărțile și cu jucăriile electronice. Până la urmă, am decis să trimit tot la Răcari. Ceva îmi spunea că nu vom zăbovi mult în Capitală.     Când am plecat din casă, i-am pus cheile în mâna lui Viorel:     - Fiule, i-am zis, e păcat de casa asta să stea goală, iar tu să plătești chirie. Stai aici cât îți place. O să merg la notar, să fac un contract de comodat, să poți să-ți faci mutație, să fii în regulă. Nu accept un refuz. Am planuri mari pentru noi doi și ultimul lucru pe care-l vreau e să fii stresat cu plata chiriei sau alte prostii.     Ne-am strâns mâinile și asta a fost.     Plănuisem asta cu Doină încă din Elveția. Când poți, răsplătește actele dezinteresate de bunătate ale cuiva. Din păcate pentru specia umană, sunt atât de rare!     Toader a apărut vineri dimineață, așa cum a promis. Ne-am măsurat din ochi o clipă, apoi am zâmbit larg. Dintr-o privire se stabilise o punte de comunicare între noi. Doina zbârnaia prin casă. Făcuse gustări calde, un termos uriaș de cafea și se învârtea în jurul lui Toader cu căruțul ei." Citește mai puțin...