Zaharul, mai periculos decat cocaina?

    Danièle Gerkens, jurnalista franceză la revista Elle, a renunțat la zahăr timp de un an. Consecință a fost că a scăpat de alergii, sinuzită, riduri, balonare, celulită și șase kilograme.
Citește tot rezumatul cărții Zaharul, mai periculos decat cocaina?... Fără niciun tratament!      Totul a început atunci când autoarea a publicat un articol în ediția franceză a revistei Elle despre pericolele consumului de zahăr, articol bazat pe descoperirile cercetătorilor de la Universitatea din Bordeaux, care demonstraseră că zahărul creează o dependență de două ori mai puternică decât cocaina. Reacțiile virulente ale reprezentanților industriei agroalimentare au determinat-o să studieze îndeaproape problema consumului de zahăr, a consecințelor absorbției sale de către organismul uman și a dependenței pe care o creează, a folosirii lui în toate produsele alimentare industriale, a dezinformării masive a publicului și a manipulării studiilor de către lobby-urile din branșă. Nu sunt lăsați deoparte nici înlocuitorii chimici, cu precădere aspărtamul.      Luna de lună, cartea descrie reacțiile sale la regimul fără zahăr, de la dificultățile începutului până la beneficiile care se resimt rapid:  • după 3 săptămâni: diminuarea oboselii și creșterea energiei;  • după 5-6 săptămâni: un ten mai luminos, o piele mai sănătoasă, riduri estompate și o digestie mult mai bună;  • după 3-4 luni: pierdere în greutate fără niciun efort, cu precădere în zona abdominală, unde depozitele de grăsime sunt cele mai periculoase pentru sistemul cardiovascular;  • după 6 luni: dispariția aproape totală a afecțiunilor inflamatorii acutizate – sinuzită sau alergie la polen.        O carte bogat documentată: studii științifice, interviuri cu psihologi și cu cei mai buni medici specialiști din Franța, cursuri de nutriție, decriptarea marketingului industriei agroalimentare, informații șoc despre vasalitatea Organizației Mondiale a Sănătății, totul presărat cu trăirile autoarei și cu sfaturi practice care ne arată că și noi ne putem vindeca la fel de ușor.      Fragment din volum:       “6. ZAHĂRUL, UN ALIMENT DIN CE ÎN CE MAI FRECVENT       După acest intermezzo biochimic, să facem un pic de istorie și de economie... Pe parcursul ultimului secol, alimentația noastră s-a schimbat în mod radical, mai ales de vreo cincizeci de ani încoace. Imaginați-vă că ați merge la cumpărături împreună cu stră-străbunica voastră. Fără îndoială, ea s-ar simți complet pierdută printre rafturile unui supermarket! Cantitea de sare a crescut și materiile grase s-au modificat, trecând de la materii grase, mai ales animale, la materii vegetale, parțial hidrogenate. Dar cea mai spectaculoasă schimbare o reprezintă creșterea cantității de zahăr.     În paleolitic, strămoșii noștri înghițeau în jur de 100 de grame de zahăr pe an. De unde provenea el? Din dramul de miere pe care reușeau să-l “fure” de la albine, din fructe coapte și din rădăcini... Câteva mii de ani mai târziu, totul s-a schimbat.     La scară planetară, producția de zahăr (zahăr din trestie + zahăr din sfecla + sirop de glucoză) a crescut de trei ori în cincizeci de ani, ajungând de la 59 de milioane de tone în 1961 la 180 de milioane de tone în 2013. Dat fiind faptul că, în paralel a crescut și populația mondială, se estimează că disponibilitateade zahăr pe cap de locuitor a sporit de la 19,7 la 23,5 kilograme/an/persoană. În Franța, vânzările de zahăr (trestie și sfeclă) au rămas constante în ultimii patruzeci de ani, situându-se la 30-35 de kilograme pe an și pe cap de locuitor, față de 5 kilograme/an/cap de locuitor în 1850. În Statele Unite, cantitatea de zaharuri simple consumată este net superioară, situându-se la aproape 60 de kilograme pe an și pe cap de locuitor. Omniprezenta zahărului îi determină pe unii medici, precum Mark Hyman, consilier medical al lui Bill și Hillary Clinton, să califice această schimbare drept un “vast experiment efectuat asupra ființei umane, total scăpat de sub control”." Citește mai puțin...