Darul atingerii

    Griffin Nash, conte de Devonwood, își argumentează sieși că încercarea de a o seduce pe domnișoara Emmaline Farnsworth este justificată de dorința lui de a-și proteja fratele mai mic și de a-l împiedica să își aleagă o soție care nu e pe măsura lui.
Citește tot rezumatul cărții Darul atingerii... În definitiv, dacă fratele său, Teddy, își dă la timp seama că ademenitoarea Emmaline nu e demnă de încrederea lui, este foarte posibil să își piardă interesul pentru ea și să renunțe la o asemenea relație nepotrivită. În realitate însă, motivația lui Griffin este cu totul diferită: în una dintre viziunile lui se vede alături de nimeni alta decât Emmaline. Și, până acum, aceste viziuni au devenit tot timpul realitate, oricât ar fi încercat el să le schimbe sau să le împiedice. De data asta, viziunea este prea realistă pentru a fi măcar pusă la îndoială și prea înnebunitor de plină de pasiune pentru a putea fi ignorată.Cu toate acestea, Emmaline nu este așa ușor de ademenit cum s-ar fi așteptat Griffin și nici nu e venită în Anglia în căutarea unui soț bogat. Nu, motivul vizitei ei la reședința celor doi frați este unul mult mai șocant... deși faptul că un conte atât de chipeș i-a căzut în mreje se dovedește cel mai bun și mai neașteptat lucru ce ar fi putut rezulta din vicleșugurile ei.      Fragment din roman:       “Trebuia să nu se mai gândească la el așa. Era Lord Devonwood, nu Griffin. Griffin era bărbatul care îi făcea sufletul să zboare și i-l aducea înapoi în siguranță. Lord Devonwood nu era protectorul ei magic. Era fratele lui Theodore. Ținta lui Monty.      - Nu e nevoie, spuse ea, cu doar un ușor tremur în voce. Se îndreptă spre ușă să-i iasă în întâmpinare lui Baxter înainte ca majordomul să îi caute în dormitor. Se opri la ușă și se întoarse să-l privească.     Încă nu înțelegea ce îi făcuse.     Nu se vorbea nimic despre asta în tratatele medicale pe care i le dăduse Monty când considerase că era îndeajuns de mare pentru a fi educată cu privire la poftele trupești. Știa că tehnic era încă virgină, dar ceva se întâmplase negreșit între ea și Griffin.     Ceva special. Îi văzuse spiritul dezgolit și doar acum își dădu seama cât îl costase să îi ofere acea experiență fără a-și oferi și sieși plăcere. Pieptul îi tresăltă și răsuflă cu greu, iar umflătura din pantalonii lui trăda frustrarea pe care o simțea.     Își dori ca lucrurile să fie diferite. Își dori ca fratele lui să nu o curteze. Își dorea cu disperare să nu trebuiască să îl înșele de dragul lui Monty.     Dar o făcuse.     Așa că se îndreptă și decise să pună o oarecare distanță între ei. Poate avea să doară mai puțin când urma să afle ce era și să fie nevoit să o urască.     - Mulțumesc, milord. Mă voi ocupa singură de tată.        - Mulțumesc, milord? repetă Devon, în timp ce ea ieși pe ușă, urmată de foșnetul rochiei. Se topise sub atingerea lui, iar apoi, după ce terminase, se răcise ca o sculptură de gheață. Ca și când nu ar fi făcut decât să-i ofere un serviciu. Blestemăție!     Îi mulțumise. Pentru ce? Că îi dăduse fustele peste cap? Dumnezeule, îl făcea să se simtă ca unul dintre șarlatanii aceia de doctori care își tratau pacientele isterice masându-le până atingeau orgasmul, spunând că fac terapie. De-al naibii, s-ar duce la fratele său cu izul ei dulce și moscat încă pătrunzător pe degete, ca să-i arate lui Ted ce femeie îi sucise mințile." Citește mai puțin...