Cele mai frumoase legende ale lumii repovestite de Katharina Neuschaefer. Repovestirile oferite de Katharina Neuschaefer în Cele mai frumoase legende ale lumii alcătuiesc o întreprindere plină de nerv.
Plămadă legendară originară, cea clasică și atât de fermecătoare, a fost prelucrată de autoare într-o manieră antrenantă, adaptată puterii de înțelegere a copiilor, și prefăcută în texte ce conferă lecturii - de unul singur sau în tovărășia celor mari - atributul unei plăceri fascinante. Cartea rezervă surpriza redescoperirii atâtor și atâtor eroi clasici - Nibelungii și Siegfried, Wilhelm Tell, Barbarossa, Robin Hood, Rtibezahl, Duhul Munților și Olandezul Zburător - dar și a captivantelor legende despre Regele Arthur și cavalerii Mesei Rotunde, despre Ulise, Heracle, Isis și Osiris sau Romulus și Remus. Ilustrațiile semnate de Felix Eckardt surprind dramatismul copleșitor al legendelor într-o manieră expresivă și împrumută acestei culegeri virtutea unei adevărate cărți de familie. Fragment din cartea "Cele mai frumoase legende ale lumii": "Utgardr-Loki În Asgardr, fiecare zeu avea îndatorirea lui. Fiul cel mare al lui furtunosul Thorr, veghea că stăpânirea pe mai departe a zeilor să nu fie știrbită de uriașii cei mereu puși pe hartă. Căci, chiar dacă, atunci când avusese loc împărțirea tărâmurilor, Odinn se îngrijise să-i surghiunească pe uriași în sălbăticia numită Utgardr, departe de tărâmurile locuite, mereu se ajungea ca namilele acelea să nu ia în seamă fruntariile și să dea năvală în ținuturile în care locuiau oamenii. Ei, și odată aflați acolo, uriașii pustiau câmpurile și făceau casele una cu pământul, stârneau prăvăliri de stânci sau aruncau vreun blestem amarnic asupra vitelor, astfel că acestea ajungeau să se îmbolnăvească. Iar dacă nici Thorr nu le-ar fi înăbușit în chip repetat năpădelile, n-ar mai fi ținut mult și s-ar fi pomenit cu ei mărșăluind către Asgardr pe Bifrst, puntea-curcubeu, pentru a pune capăt stăpânirii zeilor. Într-o bună zi, așa precum o făcuse de atâtea ori, Thorr porni să dea o raită prin pământurile uriașilor. Thjalfi, slujitorul lui, alături de prietenul semizeu Loki îl însoțiră. De cum se pogorî însă noaptea, se întâmplă de intrară într-un codru întunecos și-atunci își aleseră loc de popas borta. Curând, cei trei adormiră. Numai că, în puterea nopții, Thorr și fârtații lui săriră tustrei în picioare, căci pământul din fața gurii borței aceleia începuse să se cutremure, să trosnească și să pârâie. Iar dacă, spre dimineață, ieșiră și ei la vedere, dădură nas în nas cu al mai namilos uriaș care le fusese și lor dat să vadă vreodată. Acesta stătea întins cât era de lung și sforăia de se cutremurau copacii din jur."
