Nicaieri nu e ca in Oz. Eliberarea tinutului Oz

Nuvela Nicăieri nu e ca în Oz face parte din seria Eliberarea ținutului Oz care anticipează aventurile din Dorothy trebuie să moară!   Povestea lui Dorothy Gale, eroina principală a Vrăjitorului din Oz de L.
Citește tot rezumatul cărții Nicaieri nu e ca in Oz. Eliberarea tinutului Oz... Frank Baum, a părut să se încheie atunci când fața din Kansas s-a întors acasă, la ferma sărăcăcioasă a mătușii Em și a unchiului Henry. Numai că, atunci când ai cutreierat prin magicul Ținut Oz și te-ai desfătat cu minunățiile sale, prăfoasă prerie americană nu îți mai poate fi pe plac. Așa că, atunci când Dorothy primește o pereche de pantofi rubinii fermecați de la Glinda, Vrăjitoarea cea Bună de la Miazăzi, nu poate rezista ispitei de a se reîntoarce în tărâmul de basm. Tânăra pornește într-o nouă aventură, una în care va afla că magia și toți cei care o folosesc se schimbă în permanență. Și că, uneori, e tare greu să stabilești ce este Bine și ce este Rău. Sau dacă nu cumva pe tine însăți te paște pericolul de a te preschimba, dintr-o nevinovată eroină, într-o tirană nemilostivă, căci... NICĂIERI NU E CA ÎN OZ! Fragment din volumul "Nicăieri nu e ca în Oz. Eliberarea ținutului Oz" de Danielle Paige: "Când am intrat în marea sală de recepții a palatului, m-a izbit o imagine ciudată: mătușa Em și unchiul Henry îmbrăcați cu cele mai elegante haine din tot Ținutul Oz. Erau veșminte de mătase și satin, iar gulerele le erau atât de înalte, încât nici nu puteau întoarce capul. Nu numai hainele lor erau dichisite - se părea că cineva considerase că ar fi fost necesar să le aranjeze și părul după ultima modă din Oz. Părul unchiului Henry era adunat într-un soi de triunghiuleț caraghios, iar barba se termină într-un unghi ascuțit. Părul mătușii Em, proaspăt coafat într-un coc la spate, fusese vopsit nuanță ridicolă de verde-limetă, și era prins cu piepteni de smarald. Nici bietul Toto nu scăpase. Părea o uriașă bilă de puf, iar blana lui ciufulită fusese uscată astfel, încât ajunsese acum la un volum dublu față de cel normal. Cea mai mare jignire o reprezentă însă o fundă de un verde strălucitor care îi fusese legată la gât. Nu mi-am putut stăpâni un chicotit la vederea lor. După standardele Ținutului Oz, arătau minunat, dar eu, una, nu eram deloc obișnuită să-l văd pe unchiul Henry îmbrăcat altfel decât în salopetă. Sau pe mătușa Em fără rochia ei cenușie de muselină. Toți s-au uitat urât la mine. Toto a mârâit. Ozma a intrat în cameră o clipă după mine. - Vai, ce superb arătați! a exclamat ea când i-a văzut. Ca niște membri adevărați ai curții regale. Amândoi i-au aruncat priviri mânioase. Erau la fel de furioși ca atunci când alde Shifflett, care aveau fermă aflată cel mai aproape de noi, lăsaseră vacile libere și acestea călcaseră în picioare prețioasele petunii ale mătușii Em. Mi-am împreunat mâinile și am schimbat repede subiectul. - Trebuie să vă spun ceva minunat! am izbucnit, veselă, sperând să le transmit ceva din voioșia mea. - Mi-ai adus o salopetă și niște cizme vechi de lucru? m-a întrebat unchiul Henry. Am clătinat din cap, zâmbind cu gura până la urechi. - Ceva și mai frumos! Prințesa Ozma i-a invitat pe Leul cel Fricos și pe Omul-de-Tinichea să vină mâine în vizită la palat." Citește mai puțin...