Mi-ar fi negreșit extrem de greu extrag din atmosfera pitorească a unui orășel că Titu pe emancipatul lui purtător de stindard din ultimile patru decenii, profesorul e filosofie Mircea Drăgănescu, poet pe cât de ingenios și nonconformist, tot pe atât de sentimental, un adevărat seismograf al tuturor învolburărilor vieții urbei situată la aruncătura de băt de București.
Iată-I cu acest Portret (al) artistului cam întntr-o parte (admițând ironia, citește înclinat precum un alt punct de reper de pe mapamond...), încercând să-și țină firea și să mai pună o tușă amplului Poem pe care îl scrie de o viață, completat acum cu propria amprentă a inexistenței. Pe prima treaptă a unui perfect suspendat de propria-i incongruență, figura îi reușește cu brio. - Ștefan lon Ghilimescu
