Dacă Ulise ar trăi acum și aici, cum și-ar purta glorioasă luptă? Cum ar curge măreața-i călătorie? Câtă legendă și apropiere de zei i-ar permite traiul în epoca post-modernă? Între un basm de Andersen și o amintire din adolescență, între drumul la piață sau la farmacie, la mama sau la o terasă, între promisiunea începutului și cea a împlinirii marilor, micilor speranțe, unde am mai putea găsi eroul? Mircea Drăgănescu îndrăznește și reușește să dea un răspuns: mereu Între linii, ducându-și vise și valuri în poezie, căci răspunsul la forfota lumii e poezia iar eroii săi nemuritori sunt poeții.
- Andrea H. Hedes Dacă n-ar șuiera Trenurile astea de marfă Mi-aș închipui că sunt Turme întregi de bizoni Răzbunători tropotind Împotriva orașului acesta al meu Și până să aud șuieratul Sunt un greier Ce-cepe de spaimă să cânte În casa de beton Transformată subit Într-un fir subțire de iarbă Într-un fir înalt de Trestie gânditoare...!
