Primul volum din seria Puterea celor trei Vor fi trei, neam din neamul tău, care țin în labe puterea stelelor – aceasta este profeția care marchează nouă etapă din aventura fascinantă a clanurilor de pisici sălbatice.
Motanul cu blană de culoarea flăcărilor, cel mai îndrăgit erou al primelor două serii din colecția Pisicile războinice, se trezește brusc din somn. Ați ghicit, este vorba despre Stea de Foc. Dar, altădată neînfricat, marele lider al Clanului Tunetului este acum cuprins de teamă. Respira ușurat abia după ce i se clarifică în fața ochilor zidurile de piatră ale vizuinii lui din valea de lângă lac. Blana roșcata i se încălzește sub razele soarelui, dar amintirea visului nu îl părăsește. Loialitatea ta va fi pusă la încercare din greu, îi spusese în vis bătrânul motan din Clanul Stelelor. Uneori, destinul unei singure pisici nu coincide cu destinul întregului clan, adăugase acesta. Tot atunci, îi transmisese lui Stea de Foc un mesaj care părea de neînțeles: Vor fi trei, neam din neamul tău, care țin în labe puterea stelelor. Când a fost făcută strania profeție, fiicele lui nu se născuseră încă. Clanurile de pisici încă trăiau în pădure. Profeția l-a însoțit pe Stea de Foc pe tot parcursul lungii călătorii prin munți până la nouă casă de la malul lacului. Iar la fiecare lună plină, i-a reapărut în vis. De data aceasta, simte însă că profeția este pe cale de a se împlini. Cei trei au sosit… Laba de Laur, Laba de Gaiță și Laba de Leu sunt nepoții lui Stea de Foc. Iar povestea ia o nouă întorsătură, pe măsură ce ies la iveală talentele și puterile lor ieșite din comun. Pe de altă parte, îndoielile și secretele îi urmăresc la tot pasul. Previziunile sumbre pare că nu părăsesc niciodată clanurile. De data aceasta, însuși codul războinicilor este în pericol. Au cei trei tineri ucenici puterea de a ajuta clanurile să supraviețuiască? O carte plină de suspans, pentru toți cei care se întreabă ce visuri de grandoare nutrește motănelul de pe preșul de la ușă. - Publishers Weekly După ce citești Pisicile Războinice, nu mai ai încredere nici măcar în Motanul Încălțat. - Kirkus Review Pisicile Războinice au apărut pe lista New York Times a celor mai vândute cărți și au fost nominalizate pentru o multitudine de premii literare. Fragment din carte: "Pe timpul întregii nopți, Labă de Frunză avusese un somn agitat, întrerupt de vise ciudate, aproape reale. La început a crezut că urmărește un miros până la Patru Stejari, fugind prin pădure pe o cărare invizibilă. Apoi visul se transformă și simți blana de pe gât și de pe umeri ridicându-i-se ca și cum s-ar fi confruntat cu un inamic, la câteva momente înainte de bătălie. Amenințarea trecu, dar acum se făcea din ce în ce mai frig, până când se trezi și simți frunzele de ferigă în care dormea, îngreunate de picăturile de ploaie; ploaia bătea ușor peste pădure. Ridicându-se în picioare, fugi peste luminișul mic, înconjurat de ferigi, și se adăposti în vizuina lui Blană Fumurie. Pisică-vraci dormea profund în culcușul ei de mușchi de lângă peretele din spate și nu se mișcă arunci când Laba de Frunză intră, scuturându-și apa din blană. Tânăra ucenică clipi și casca în timp ce privea luminișul. Deasupra ei putea observa conturul negru al copacilor pe cerul care devenea tot mai cenușiu, odată cu prima lumină a dimineții. Pe de o parte, se bucură că lunga secetă se termină odată cu acest potop de care pădurea avea atâta nevoie, iar pe de alta, nu-și putea lua gândul de la visele ei și ce ar fi putut însemna ele. Oare Clanul Stelelor îi trimitea un semn? Sau îi citise gândurile lui Laba de Veveriță? Nu ar fi fost pentru prima dată când sora ei ar fi făcut ceva fără să-i spună. Laba de Frunză scoase un oftat prelung. Oricât de puțin îi plăcea ideea, era aproape convinsă că Laba de Veveriță se strecurase afară din tabără pentru a vâna noaptea, trimițîndu-i lui Laba de Frunză imaginile alergării ei prin pădure. Nu avea cum să meargă într-o patrulă oficială. Ce fel de probleme ar putea avea Laba de Veveriță dacă ar afla Stea de Foc? Labă de Frunză stătea ghemuită. Observă că ploaia se domolea și că norii își pierdeau conturul lor întunecat, micșorându-se din ce în ce mai tare în imensitatea cerului. Aruncă o ultimă privire către Blana Fumurie, care dormea, și se strecură din nou afară, ignorând apa care îi pătrundea în blană în timp ce trecea prin tunelul de ferigă către luminișul cel mare. Dacă ar fi găsit-o repede pe Laba de Veveriță, poate ar fi putut s-o ajute să ascundă orice făcea. "
