Selecția prozatorilor din comunism se cere ceva mai stăruitor argumentată decât cea a prozatorilor "interbelici" (termen uzual, dar neacoperitor, pentru că includem în această perioadă și vremurile de război).
Exemplaritatea, aici, e motivată de valoarea, originalitatea, insolitul, atipicitatea (stranietatea, cu termenul lui Harold Bloom) epicii. Urmăresc - o spun riscând simplificarea - fondul autohton și forma universală. Dau prioritate experimentului, dacă înnoirea este substanțială, se integrează în - și face sau încearcă diferență de - epică occidentală. Fac o concesie cu M. Preda, prozatorul emblematic al unei epoci istorice întunecate (cu toate nuanțele de întuneric și rarele ei străfulgerări de lumină). Previn ușor reproșul de a ocoli în selecție prozatori care abia dacă debutau sau publicau primele cărți până în 1989. (Autorul)
