"Mă aplec critic spre o literatură încă insuficient cunoscută, marcată în ultimele decenii și de obsesia sau complexul Premiului Nobel. Atitudinea noastră comună fibrilează excesiv de relativizant sau absolutizant, încercând să devină acționară și să provoace reacțiuni într-un domeniu artistic universal, cu suport multilingvistic.
Rămân la convingerea că exemplaritatea este efectul stranietății privită ca insolită familiaritate. Testez, cum am mai spus, fondul autohton și forma universală, în epica românească din secolul XX, evidențiind experimentului substanțial, în măsura în care se integrează în – și face sau încearcă diferență de – epica occidentală. Dincolo de valoarea intrinsecă, prin traducere merituoasă și meritată, se va arăta că literatura română, chiar și prin proză, vine într-un (de)mers firesc, de vie comunicare, spre doritul și hulitul Premiu Nobel…"
Marian Victor Buciu
