Prozele interpretate într-o ordine simulantă și văzute ca un fenomen literar transfinit, închis și deschis în același timp, aparțin scriitorilor: Ismail Kadare, Mircea Eliade, Dino Buzazti, I.
P. Culianu„ Dunitru Radu Popescu, Viorel Savin, lon Fercu, Daniel Corbu, Emilian Marcu, Doru Kalmuski, Dan Persa, Comelia Ichim-Pompiliu, Adrian Lungu, Victor Mitocaru, Rodica Lăzărescu, Doru Ciucescu, Adriana Ambrosie, Tudor Cicu, Mihaela Roxana Boboc, Anton Petrovschi Bacopiatra, Gheorghe Jan Iscu, Roxana Medvețki, lon Timaru, Miroslav Gheorghe Stanomir, Diana Dobrită Bilea. Gheorghe Ungureanu, Dan Claudiu Tănăsescu, Ștefana Paraschiv, Corina Elena Vadavoiu etc. Scriitura celui de-al treilea volum al "Doculicțiunilor" confirmă imperiul (în)dependent al imaginarului critic, care, imediat după apariție, se sublimează într-un "document" de referință etern, un semn al Ființei, ce dovedește că nici o ficțiune nu minte, deși poate părea, la o privire superficială, o "șarlatanie" ontologică, etică etc., sau - de ce nu - un păcat împotriva Cuvântului! Citiți și-i veți da dreptate lui Salvador Dali: Critica este ceva sublim. Ea nu ar trebui permisă decât geniilor. Mai ales în cazul nostru, care suntem un popor de Șeherezade, iar după boierul Alecsandri, chiar născuți poeți! - Petre Isachi
