Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges

    Într-o „convorbire imaginară", cel puțin teoretic, totul este posibil și totul este imposibil. Libertatea interlocutorilor pare infinită. Spun pare, pentru că în realitate, presiunea autocenzurii, autonomia temelor/ motivelor dezbătute, tirania auctorială împreună cu despotismul cititorului modifică imprevizibil frontierele și configurația discursului dialogic.
Citește tot rezumatul cărții Convorbiri imaginare cu Jorge Luis Borges... Nu m-a preocupat dialogismul discursului literar, cât mai ales, raportul dialogic dintre voci, cel care face posibil apariția lui Eu și Tu, încât un „personaj" îl recuperează pe Celălalt și odată cu el își păstrează propria subiectivitate. Desigur, nu înțeleg prin dialog, un simplu schimb de replici, ci jocul a două conștiințe obligate să se ascundă și să se dezvăluie sub o formă deghizată (o artă a fugii și a deghizării), dar verosimilă. Dialogul, se știe, e forma literară înalt clasică. Jocul acesta imprevizibil, extrem de variat, intuit și presimțit dincolo de replici și digresiuni (unele polemice) constituie de fapt farmecul scriiturii.     „Nicio carte nu este și scara, chiar dacă există cărți care discută, neagă, demonstrează o astfel de posibilitate și mai există altele a căror structură corespunde structurii unei scări”. (Borges Fragment: " Pedro: Când căutați justificarea în „carte" o asimilați, probabil, cu Universul. Cartea vieții din Apocalipsa se află în centrul Paradisului și se identifică cu Pomul vieții: frunzele pomului, întocmai caracterelor cărții, reprezintă totalitatea ființelor, dar și totalitatea legilor divine. Ajungem tot la legi. Legi divine (inumane) și legi umane (fatal nedrepte). Căutați dreptatea divină!?     Jorge: încă mai credem că legile pământești ar putea fi asemenea celor divine... Trimisul reginei a devenit un tiran, iar bieții oameni (pentru a se răzbuna pe greșita speranța ce-și puseseră, cândva în el) s-au gândit să-1 sechestreze și să-1 judece. A vorbi însă nu ajunge. Trebuia să se treacă la fapte. Nimeni în afară de ignoranți sau de cei mai tineri, nu a crezut că acest lucru ar fi putut să fie dus la bun sfârșit, dar miile de sikhs și musulmani și-au îndeplinit cuvântul dat, astfel că, bună zi, au împlinit neîncrezători, ceea ce fiecăruia dintre ei i se păruse imposibil. L-au sechestrat pe judecător și 1-au închis într-o fermă de la marginea orașului. După aceea i-au căutat pe cei pedepsiți de el, iar (în unele cazuri) pe orfani și văduve, pentru că în anii aceia spada călăului nu se odihnise deloc. în sfârșit — și acest lucru a fost cel mai greu din toate — au căutat și au numit un judecător care să-1 judece pe judecător!?     Pedro: Nimic mai complicat decât să judeci un tiran creat chiar de cei ce și-au pus cândva speranța în el. în mod paradoxal, nici un tiran nu e stăpânul, ci sclavul credincios al propriilor principii, pasiuni, dorințe, vanități, revolte, nebunii etc. Am trăit sub un tiran (Nicolae Ceaușescu) cu nimic mai prejos decât Hitler, Stalin, Musollini, Mao etc. Tiranii sunt la fel, inconfundabili. Toți poartă „masca nedreptății" (așa definea R. Tagore, tirania) și nu pot fi judecați/ pedepsiți decât de Dumnezeu...!     Jorge: și de nebuni! Dar să nu anticipăm. Să vedem cum și-au căutat judecătorul între congeneri și-ntr-o Indie -mare cât lumea, cum spuneai. E un lucru cunoscut de toți, că nu există generație care să nu aibă patru oameni cinstiți și drepți care duc pe umeri universul și îl justifică în fața Domnului: unul dintre acești bărbați ar fi fost cel mai bun judecător. Dar unde să-i găsești dacă umbla necunoscuți și pierduți în lume și nici ei înșiși, când se întâlnesc, nu se recunosc și nu știu de marea taină pe care o îndeplinesc. Cineva a fost de părere că dacă destinul ni-i ascunde pe Înțelepți, trebuie să-i căutăm pe smîntiți. și această părere a prevalat. Cercetători și interpreți ai Coranului, doctori în legi, sikhs care poartă nume de aleși și adoră un Dumnezeu al lor, hinduși care adora mulțimi de dumnezei, călugări din Mahavira care ne învață că forma universului este cea a unui om cu picioarele desfăcute, adoratori ai focului și evrei negri au format tribunalul, dar sentința fmală a fost încredințată aiurelii unui nebun. " Citește mai puțin...