Scrisul domnului Livius Ciocârlie a schimbat ordinea obișnuită a raporturilor dintre creator ,și cei care-I încurajează. La început a fost etică, doar apoi estetică. Ceea ce impresiona la personaj era mai întâi raportarea morală, acută, la renomenele sociale, urmată abia ulterior de.
„luarea în posesie" a scrisului său. Pentru generația mea, această stranie distorsiune a constituit un extraordinar model. Am încercat - fără să izbutim - să-l imităm. În schimb, ne-a reușit de minune admirația. Astfel astăzi, omul și opera ne locuiesc într-o constantă asimetrie, contopită definibilă printr-un singur cuvânt: iubire. - Mircea Mihaies
