Privind la stele

Pentru Klee, un adolescent în vârstă de șaptesprezece ani, tatăl său a însemnat totul. El i-a deschis calea către marile muzee din New York și către lucrările de artă fabuloase expuse acolo.
Citește tot rezumatul cărții Privind la stele... De la el a aflat tot soiul de legende și povești pline de magie. Până într-o zi când tatăl lui a murit. Acum, silit să locuiască într-o suburbie împreună cu mama sa, Klee simte că a pierdut tot ceea ce i-a dat vreodată o identitate – iubitul său tată, excursiile săptămânale la MoMĂ și energia vibrantă a New York-ului. Asta până o cunoaște la ora de arte plastice pe Sarah, o fată impetuoasă și liberă, care-i răspunde cu zâmbete și glume când el „cade pe gânduri". Brusc, are sentimentul că Sarah este singura care-l face fericit. Dar, când un act de trădare îl zdruncina, Klee ajunge în „Duba cu Maimuțe", un centru de psihiatrie pentru adolescenți din Northollow. Alternând planurile temporale și conducând firul narativ spre punctul în care Klee acceptă că are nevoie de ajutor și decide să se vindece, Privind la stele este un roman extraordinar, construit din tuse minimaliste cu efect maxim, despre ceea ce ne face să ne pierdem echilibrul și cum ni-l putem redobândi.   Un portret viu, autentic și extrem de tulburător al unui personaj de care te vei atașa profund. – Booklist   Privind la stele vorbește despre sănătate mentală, Vincent Van Gogh, familie și însănătoșire; totul redat în cea mai frumoasă proză poetică pe care ai citit-o vreodată. - Teen Reads   Romanul lui Polisner anulează stigmatul pus asupra tulburărilor psihice, arătând că uneori toată lumea are nevoie de puțin ajutor. Cititorii vor râde, vor plânge și vor suferi alături de Klee în timp ce-l însoțesc în procesul de vindecare. - School Library Journal   O poveste îndrăzneață și subtilă despre un adolescent care trece printr-o criză personală profundă, dar care găsește puterea de a-i face față. – KirkusReviews   Printre atâtea romane recente despre adolescenți cu tulburări mentale, cartea lui Gae Polisner se distinge prin scriitură puternică, personajele autentice și mesajele încurajatoare pe care le transmite. - School Library Journal   Gae Polisner este multipremiată autoare a romanelor The Memory of Things, The Summer of Letting Go si The Pull of Gravity. De profesie avocat și consultant specializat în Dreptul familiei, consideră că adevărata ei vocație este cea de scriitoare. Locuiește în Long Island împreună cu soțul ei, cei doi copii și un cățeluș ce pare un personaj dintr-o carte. Când nu scrie, Gae înoată în piscină sau în apele estuarului Long Island Sound. Spera ca într-o zi să se transforme în sirenă. Fragment din romanul "Privind la stele" de Gae Polisner:   "- Nu vreau să ne mutăm, mamă. Nu acum, pentru numele lui Dumnezeu. Un an, se spune. Au trecut abia trei luni de când a murit. Vorbesc cu spatele ei. Nimic nou în asta. E îmbrăcată cu taiorul ei preferat, roz, de la Chanel, și sade aplecată către oglindă de machiaj. Se rujează, se pregătește pentru o întâlnire cu agentă imobiliară. Maică-mea e expertă la asta: să-și vadă în continuare de rahaturile ei mondene, chiar și după ce lumea s-a prăbușit. O libarcă postapocaliptică. Privirea ei o caută pe-a mea în oglindă. Înțeleg că asta e ce vrea ea, dar nu poate să mai aștepte un an? - Pe bune, lasă-mă doar să termin școală și după-aceea mă car de aici. Un prăpădit de an școlar și ai scăpat și de mine, o implor. Mă fulgeră mută cu privirea, așa cum numai maică-mea e în stare. Dar eu am fulgerat-o primul. Pune la loc capacul rujului și-l aruncă în poșetă. - Afară e viscol, Klee. Crezi că-mi place să fac asta? Uneori... Se întrerupe, după care spune: - Auzi, trebuie să mă duc să semnez contractele. Da să se ridice, dar se prăbușește greoi la loc, așteaptă o clipă și-și căută apoi un șervețel, cu care-și tamponează buzele. Uitându-mă la ea, îmi revine o amintire destul de recentă, cu tata la costum și cravata, privind-o cum se aranjează pentru un eveniment oficial. Își așază mâinile pe umerii ei și o sărută în creștetul capului. Gestul lui e atât de tandru, dar ea se ferește tresărind. Asta îmi amintesc: cum se ferește maică-mea. - Mamă, te rog... Îmi taie vorba și se ridică în picioare, cu un aer hotărât. - Ți-am mai spus, Klee. Dacă e nevoie, poți să rămâi aici, să termini ultimul an. Să absolvi liceul. Eu n-am nimic împotrivă. Mătușa Margaret a spus că ești bine-venit să stai la ea. După absolvire vii și-ți petreci vara cu mine. Înainte de a pleca la colegiu. Nici nu mai pot s-o văd. Am ajuns să o urăsc. Știe că n-am s-o las singură. Nu acum." Citește mai puțin...