...Nu despre o metamorfozare a SF-ului românesc în SF american mi-am propus să vorbesc aici, deși avem și noi autori dispuși să-și caute norocul producându-și textele direct în limba engleză, iar alții, mai mulți și mai neîncrezători în propriile exerciții pe teren lingvistic străin, mulțumiți să transcrie exercițiile invidiate de peste Atlantic în compoziții date drept autentic românești.
Metamorfoza urmărită de mine se rezumă la o stare evolutivă oarecum naturală a anticipației noastre, manifestată în sfera valorilor literare și nu în cea a veleităților încurajate în zorii literaturii române moderne prin sloganul ultrapermisiv "scrieți, băieți, numai scrieți", pentru că nu peste multă vreme acesta să fie corectat prin observația de bun simț că traducerile (inclusiv producțiile "originale" realizate, cum am spune astăzi, după metoda copy-paste) ,nu fac o literatură. Să rămânem, deci, la cele care fac o literatură, iar istoricul domeniului are destule argumente pe care să se sprijine. Analizând opere și fixându-le locul în timp, el va constata nu doar că scrierile acestea sunt marcate de momentul ecloziunii lor, ci și semnele schimbării. La fel ca restul literaturii, că întreaga creație artistică, SF-ul suferă transformări inevitabile. Unele sunt cauzate de tot mai rapidele evoluții din sfera științelor care-i asigură conținutul tematic special, motivele proprii, relația cu lumea înnoită a actualității relația cu o lume și mai tulburătoare pe care genul se străduiește s-o anticipeze prin extrapolări și chiar prin invenții riscate, verosimile totuși în perspectiva unui viitor modificat la modul dramatic față de prezent. Alte schimbări se manifestă la nivel ul scriiturii, fiindcă nici tehnicile literare nu rămân încremenite, într-o lume pe care generațiiie anterioare n-ar mai fi capabile s-o înțeleagă, iar cele ce ne urmează au toate motivele să ne privească și pe noi ca pe niște fluturi în insectar. - Mircea Oprită
