Volum coordonat de Andreea Răsuceanu Diana Bădică, Lavinia Braniște, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Bogdan Coșa, Augustin Cupșa, Tudor Ganea, Adela Greceanu, Mihai Mateiu, Ioana Nicolaie, Veronica D.
Niculescu, Cosmin Pertă, Bogdan Răileanu, Corina Sabău, Sebastian Sifft, Tatiana Tibuleac Am gândit antologia de față ca pe una în care cititorul de astăzi să regăsească, în același loc, o serie din cei mai buni prozatori contemporani, să poată lua contact cu scrisul lor și să decidă dacă vrea să caute mai departe romane, volume de proză scurtă ale lor. Am ales fie autori care au publicat recent cărți cu ecouri bune din partea criticii, dar și a publicului, fie prozatori care au scris la un moment dat o carte valoroasă, s-au afirmat, apoi s-au retras din prim-planul vieții literare – pe aceștia i-am provocat să răscolească prin sertarele lor cu literatura și să scoată la iveală fragmente din textele la care lucrează. Câteva voci sunt deja consacrate, confirmate prin apariția mai multor volume care au avut parte de o bună receptare în presa culturală, de premii și distincții. Alți autori sunt la început de drum, proaspăt debutăți cu romane sau volume de povestiri, care au avut de asemenea parte de o bună primire. Textele lor sunt diferite și ca formula, și că tematică, și rezervă nu de puține ori adevărate surprize. Scopul a fost de a oferi un eșantion reprezentativ din proza care se scrie astăzi, cu principalele ei tendințe, o proză din ce în ce mai diversă și mai plină de provocări. – Andreea Răsuceanu Fragment din cartea "16 prozatori de azi.lit" de Diana Bădică, Lavinia Braniște, Vitalie Ciobanu, Dan Coman, Bogdan Coșa, Augustin Cupșa, Tudor Ganea, Adela Greceanu, Mihai Mateiu, Ioana Nicolaie, Veronica D. Niculescu, Cosmin Pertă, Bogdan Răileanu, Corina Sabău, Sebastian Sifft și Tatiana Tibuleac "Poarta era întredeschisă, după cum îi spusese femeia la telefon. O aștepta de mai bine de jumătate de oră, de când vorbiseră, dar între timp Doru a ajuns acasă, beat mort, s-a împiedicat de furtunul de grădină și a început să urle ca nebunul, s-o strige, s-o pedepsească. Celălalt băiat, Marius, stătea pe canapea și se legăna cu buzele rânjite, cu capul în sus, scoțând din gât un piuit bizar, ca o pasăre care a înghițit o albină și se chinuie. De cinșpe ani de când l-a făcut, tot se chinuie. Când Doru a părut că se potolește, Nuța a deschis fereastra și a sărit pe geam, și-a luat trusa de pedichitiră, adică punga de plastic în care erau toate de-a valma, scurse și amestecate, și s-a dus la vecina ei de peste drum, care o aștepta în curte, pe o băncuță, cu picioarele înmuiate în apă cu săpun. Vecina, pe nume Măria, era plecată în Italia de zece ani și venea acasă o dată pe an, de Paști, în curtea rămasă goală. Nuța îi răzuia bătăturile, îi tăia pielea moartă și-i dădea unghiile cu oja, iar femeia, ușor jenată că-și cheamă o mică slugă să-i îngrijească picioarele, se scuză că nu poate sta aplecată multă vreme. Avea și ea o vârstă. Și acolo, în Italia, îngrijea de altă femeie și mai în vârstă."