De la autorul romanului Adevărul despre cazul Harry Quebert 30 iulie 1994. Orphea, o stațiune balneară liniștită din statul New York, este bulversată de o crimă înfiorătoare: primarul și familia lui sunt asasinați la ei acasă, împreună cu o femeie care trecea întâmplător prin zonă. Ancheta este încredințată unei echipe alcătuite din doi polițiști tineri, Jesse Rosenberg și Derek Scott.
Ei strâng probe solide și reușesc să identifice criminalul, obținând din partea superiorilor nu doar laude, ci și o decorație. Dar, douăzeci de ani mai târziu, la începutul verii lui 2014, o jurnalistă pe nume Stephanie Mailer îi spune lui Jesse că au identificat greșit asasinul din Orphea, după care dispare în condiții misterioase. Ce s-a întâmplat cu Stephanie Mailer? Ce a descoperit ea? Și, mai ales, ce s-a întâmplat cu adevărat în noaptea de 30 iulie 1994 la Orphea? Dicker nu te scapă nicio clipă din mână, având grijă ca, în ciuda numeroaselor personaje și a avalanșei de piste false, să nu pierzi niciodată firul poveștii. Cu toate că la fiecare cincizeci de pagini ai impresia că ai ghicit cine e făptașul, finalul te ia complet prin surprindere. - Le Figaro Litteraire Pendulând între prezent și trecut, noul thriller al lui Dicker are o construcție impecabilă. Încă o capodoperă marca Joel Dicker. - Version Femina Roman după roman, Dicker se impune ca un adevărat maestru al iluzionismului literar. - Elle Joel Dicker s-a născut la Geneva în 1985 și a studiat dreptul la Universitatea din Geneva, absolvind în 2010. A obținut „Prix des Ecrivains Genevois" pentru primul său roman, Les Derniers Jours de nos peres. Al doilea roman al său, Adevărul despre cazul Harry Quebert, a primit Marele Premiu al Academiei Franceze, a fost publicat în peste 45 de țări. De asemenea, a făcut parte din selecția finală pentru Premiul Goncourt și a fost distins cu Premiul Goncourt al Liceenilor pe 2012. Adevărul despre cazul Harry Quebert a fost ecranizat într-o miniserie TV, cu Patrick Dempsey în rolul principal. De același autor, la Editura Trei au apărut Adevărul despre cazul Harry Quebert și Cartea clanului din Baltimore. Fragment din romanul "Dispariția lui Stephanie Mailer" de Joel Dicker: "Operațiunea de căutare a lui Stephanie n-a dus la niciun rezultat. Degeaba fusese mobilizată întreaga regiune, de aproape douăzeci și patru de ore. Echipe de polițiști și de voluntari cercetaseră tot districtul. Echipe dotate cu câini, scufundători, chiar și un elicopter erau și ele gata să treacă la treabă. Voluntari lipeau afișe prin supermarketuri și umblau prin magazine și benzinării în speranța că vreun client ori vreun angajat a zărit-o pe Stephanie. Părinții ei făcuseră o declarație de presă la televiziunile locale, arătând fotografia feței lor și rugând pe indiferent cine ar fi văzut-o să ia imediat legătura cu poliția. Toată lumea voia să ia parte la efortul colectiv. Kodiak Grill oferea răcoritoare oricui participase la căutări. Palatul de la Lac, unul dintre cele mai luxoase hoteluri din zonă, situat în districtul Orphea, pusese la dispoziția poliției unul dintre saloanele sale, care acum servea drept punct de întâlnire pentru voluntarii care-și exprimaseră dorința de a se alătura forțelor de ordine, și de acolo erau îndrumați către una dintre zonele de căutare. Instalați în biroul ei de la comisariatul din Orphea, Anna și cu mine ne continuăm ancheta. Călătoria lui Stephanie la Los Angeles rămânea un mister total. Când se întorsese din California, încercase imediat să se apropie de polițistul Sean O'Donnell, insistând ca acesta să-i faciliteze accesul în sala arhivelor poliției. Ce-ar fi putut descoperi acolo? Am contactat hotelul în care stătuse, dar fără niciun folos. În schimb, tot cercetând drumurile ei regulate, dus-întors, la New York - așa cum o arătau plățile cu cardul pe autostradă am descoperit că primise mai multe amenzi pentru staționare prelungită ori ilegală - ba chiar îi și ridicaseră mașina o dată mereu pe aceeași stradă. Anna a găsit fără greutate lista cu ce anume se mai găsea pe strada respectivă: câteva restaurante, cabinete medicale, de avocatură, cabinetele unor chiropracticieni, o spălătorie. Dar, mai ales, redacția Revistei Literare Newyorkeze. - Cum se poate? m-am întrebat. Mama lui Stephanie a afirmat că fiica ei fusese dată afară de la Revistă în septembrie, și de aceea se întorsese în Orphea. De ce se mai ducea pe acolo? Nu are niciun sens. - În orice caz, a spus Anna, datele taxelor pentru autostrada corespund cu cele ale amenzilor contravenționale. și, după câte văd, locurile în care a primit amenzile par a fi foarte aproape de clădirea în care se găsește sediul Revistei. Să-l sunăm pe redactorul-șef și să-i cerem explicații, mi-a propus ridicând telefonul. N-a avut însă timp să formeze numărul, întrucât în același moment cineva a bătut la ușa biroului. Era șeful brigăzii criminalistice a poliției statale. - V-am adus rezultatele a ceea ce am găsit în apartamentul și în mașina lui Stephanie Mailer, ne-a spus fluturând un plic gros. Cred că vă vor interesa."
