Necunoscuta

O întâlnire absolut întâmplătoare dă naștere unei rețele complicate de secrete și minciuni. Ea o vede pe adolescența stând în ploaia nemiloasă, strângând un bebeluș în brațe. Se urcă în metrou și pleacă, dar nu și-o poate scoate pe fața din minte… Heidi Wood a fost dintotdeauna implicată în activități caritabile: lucrează la o organizație nonprofit și salvează de pe străzi pisici fără stăpân.
Citește tot rezumatul cărții Necunoscuta... Cu toate astea, soțul și fiica ei sunt oripilați atunci când Heidi se întoarce acasă într-o zi cu o fată pe nume Willow și cu bebelușul acesteia, în vârstă de patru luni. Aparent lipsită de locuință, adolescență ar putea fi o răufăcătoare – sau chiar mai mult de atâta. În ciuda obiecțiilor familiei, Heidi o invită pe Willow să rămână în casa ei, împreună cu bebelușul. În următoarele zile, Heidi o ajută pe Willow să se pună pe picioare, dar, în timp ce secrete din trecutul acesteia încep să iasă la iveală, Heidi se vede nevoită să decidă până unde e dispusă să meargă pentru a ajuta o străină. Ceea ce a început ca un act de bunătate scapă cu totul de sub control, în feluri care ar fi fost imposibil de imaginat înainte. Captivant și revelator - LA Times Un thriller psihologic hipnotizant - People Cuceritor, fără nimic previzibil - Kirkus Un thriller psihologic superb, uluitor - Publishers Weekly Fragment din cartea "Necunoscută" de Mary Kubica: "HABAR N-AM DACĂ BEA SAU NU CAFEA, dar îi aduc o cafe mocha în care am pus o tonă de frișcă - remediul perfect pentru cineva care are o zi proastă. Iau și fursecuri cu scorțișoară, plus o prăjitură cu cafea și fructe de pădure, în caz că nu-i place scorțișoară. Sau fursecurile. Apoi o iau la picior pe străzile tăcute, așa cum sunt ele în fiecare dimineață de sâmbătă, mergând cu coatele în afară, pregătită sa înlătur pe oricine ar îndrăzni să-mi stea în cale. Plouă, iar cerul de aprilie e întunecat și mohorât. Străzile sunt pline de bălți prin care taxiurile trec în viteză, aruncând toată apa în sus. Mașinile au farurile aprinse, deși e trecut de ora zece, iar sistemul de iluminat stradal, automatizat, încă n-a realizat că noaptea s-a transformat în zi. Țin umbrela ridicată ca să nu mi se ude părul, dar în partea de jos sunt leoarcă din cauza băltoacelor și a apei aruncate de roțile mașinilor. Ploaia curge necontenit din cer, iar eu îmi spun: Plouă cu găleata. E potop. Zici că toarnă. Ea e exact acolo unde mi-a zis că o găsesc. Se plimbă în sus și-n jos pe Fullerton, legănând-o pe Ruby care zbiară cât o țin plămânii. Ude până la piele. Trecătorii - câțiva alergători zeloși îmbrăcați în echipament impermeabil o ocolesc, preferând să iasă pe carosabil, printre mașini, în loc s-o ajute pe Willow, iar fata pare să fi îmbătrânit cu treizeci de ani într-o singură noapte, având acum trăsăturile unei femei de vârstă mijlocie: cute adânci pe față, pungi sub ochi. Albul ochilor îi e roșu acum, pentru că micile vase de sânge ale scleroticii s-au inflamat. Citește mai puțin...