Parfum de eternele. 100 haikuuri tot în stil clasic În poezia japoneză există un gen de creație de o surprinzătoare scurtime, un poem cât suflul unei respirații, trei versuri cu o lungime de 17 silabe (5-7-5).
E vorba de poezia haiku, apărută spre sfârșitul Evului Mediu pe fundalul unei întregi mișcări estetice generate de fllozofla budistă zen. În forma sa autonomă, acest gen se va dezvolta în secolul al XVII-lea în Școala Teikoku (1571-1653) sau Teimon, apoi în Școala Danrin care va promova inspirația liberă. Dar discutarea în mod constant a poeziei în termeni Zen a fost făcută pentru prima oară în China încă în secolul al XIII-lea de către Yan Yu. Se impune deci cu necesitate o raportare la poezia chineză.
