Frământările unui pisoi salvat este o carte cu două chipuri: pentru copii spune o istorie cu pisici, plină de tâlcuri, iar pentru adulți, povestea unor îndoieli și căutări personale. - Adică faptul că sunt cum sunt, că am labe, coadă, blana, ca miaun, vreți să ziceți că asta nu mă face pisica??? continuă Bumbi aproape disperat.
Trebuie să prind șoareci ca să fiu pisica?? își ridică puțin fundul de la pământ, întinde gâtul către cei doi și își mărește ochii. NIMENI, DAR NIMENI nu o să mă oblige vreodată să omor! Ați înțeles? Ilie și Grigore se uită la cel mic cu stupefacție! Nu îl recunosc. Dintr-odată, toată lumea i s-a întors pe dos, atât de supărat era! Ilie, vizibil afectat, înghite în sec de 2 ori la rând. Părul din urechi și favoriții i se zburlesc. Pupilele i se măresc atât de mult că doar nasul le oprește să nu se unească. Bălmăjește câteva: - Bumbi, stai așa nu te supăra nu te obliga.... Nu a mai terminat ideea că cel mic a vorbit peste: - Și dacă nu sunt considerat pisica, nu-mi pasă, înțelegeți??! Nu-mi pasă! țipă ascuțit. în secunda următoare o rupe la fuga de unde venise. O săgeată neagră trece peste iarbă și stratul cu flori, ajunge în vârful gardului, coboară, taie strada și dispare-n gârlă. Grigore și Ilie rămân ca două bibelouri față-n față.
