2001: Odiseea spatiala

• Autor distins cu Premiul Nebula pentru literatură Un science fiction clasic pe lista cărților de citit într-o viață, ecranizat magistral de Stanley Kubrick.   Luna ascunde o mare enigmă. Drept urmare, pentru prima oară, oamenii sunt trimiși departe, în spațiu.
Citește tot rezumatul cărții 2001: Odiseea spatiala... Dar, cu mult înainte să ajungă la destinație, totul începe să meargă extrem de prost pentru echipajul de la bordul Discovery, aflat în drumul spre Saturn. Nava este comandată de HAL9000, un super-computer cu inteligență artificială, capabil de cele mai dezvoltate funcții cognitive, mai dezvoltate poate și decât ale minții umane.   Povestea semnată de Arthur C. Clarke este prima parte a unei serii ce funcționează ca parte esențială a coloanei vertebrale a literaturii SF, o alegorie scrisă impecabil despre explorarea universului și despre reacția universului la umanitate.   O viziune existențială și în același timp mistică, științifică, dar și teologică… o capodoperă SF! - Saturday Review Fragment din cartea "2001: Odiseea spațială" de Arthur C. Clarke "În lumina amurgului, privind neliniștiți la dreapta și la stânga, băură grăbiți din apa pârâului și începură să urce spre peșteri. Sunetul îi izbi în plin la vreo sută de metri de Nouă Stâncă.  Deși de-abia putea fi auzit, îi determină să se oprească nemișcați, cu fălcile atârnându-le moi. O vibrație simplă, repetitivă și înnebunitoare izvora din cristal, hipnotizându-i pe toți cei aflați sub influența ei. Pentru prima oară — și ultima, în următoarele trei milioane de ani — răpăitul tobelor răsună în Africa.  Zgomotul se auzea din ce în ce mai tare. Oamenii-maimuță începură să se miște înainte, aidoma unor somnambuli, spre sursa teribilului sunet. Uneori executau pași mici de dans, atunci când sângele răspundea ritmului pe care descendenții lor îl vor crea peste ere întregi. Complet fermecați, se strânseră laolaltă în jurul monolitului, uitând greutățile zilei, pericolele înserării și foamea din pântece.  Bubuitul se amplifică simultan cu lăsarea întunericului și, în vreme ce umbrele se lungeau, iar cerul se înnegrea, cristalul începu să strălucească.  Pentru început, își pierdu transparenta, dobândind, în schimb, o luminiscență palidă, lăptoasă. Fantome nedefinite, ademenitoare pluteau pe față și în adâncurile lui, topindu-se în bare de lumină și de umbră, formând apoi modele întrețesute, ușor rotitoare.  Tot mai repede și mai repede se învârtiră cercurile de culoare, iar răpăitul tobelor spori la fel. Pe deplin hipnotizați, oamenii-maimuță reușeau doar să se uite cu gurile căscate la uluitorul spectacol pirotehnic. Instinctele din străbuni pieriseră, experiența vieții dată uitării; în mod normal niciunul dintre ei n-ar fi trebuit să se afle atât de departe de adăpost, la un astfel de ceas înaintat al nopții. Pe măsură ce creaturile nocturne își încetau activitățile obișnuite ca să urmărească ce se întâmplă, împrejurimile se umplură de forme neclintite și de ochi nemișcați.  Roțile începură să se contopească, spițele fuzionară în bare luminoase, care se micșorară, rotindu-se în continuare. Se desprinseră în două, iar liniile astfel rezultate începură să oscileze una prin cealaltă, modificându-și treptat unghiul de intersecție. Uimitoare figuri geometrice se nășteau și dispăreau în împletitură, iar oamenii-maimuță priveau, vrăjiți de strălucitorul cristal." Citește mai puțin...