Orasul si stelele

Autor distins cu premiile SFWA Grand Master, Hugo, Nebula, Locus, British SF Acum era zadarnic să speculeze, să clădească piramide de ipoteze pe un fundament de ignoranță. În Diaspar, singurul oraș rămas pe Pământ, ecourile trecutului reverberează în prezent.
Citește tot rezumatul cărții Orasul si stelele... Potrivit legendelor, Omul cucerise stelele, dar expansiunea îi fusese stopată de întâlnirea cu o rasă mai avansată, cunoscută ca Invadatorii. După o serie de conflicte devastatoare, omenirea promisese că nu va mai părăsi niciodată Pământul. Așa spuneau legendele...   Apoi semnalele respective se transformaseră într-un ritual lipsist de sens, întreținut în prezent doar de o creatură incapabilă să învețeși de un robot incapabil să uite. Fragment din romanul "Orașul și stelele" de Arthur C. Clarke: "- Ai, bineînțeles, dreptate, continuă acesta. Dar ce mi-ai spus nu-i decât o parte a răspunsului - ba chiar o parte destul de mică! Până acum n-ai întâlnit decât tineri de vârsta ta, care nu cunoșteau adevărul. În curând, ei își vor reaminti, dar nu și tu. De aceea trebuie să te pregătești să înfrunți realitatea. De peste un miliard de ani, specia umană viețuiește în acest oraș. El a reprezentat lumea noastră după prăbușirea Imperiului Galactic și apariția Invadatorilor din stele. Dincolo de zidurile Diasparului nu se află nimic altceva decât puștiul amintit în legende. Cunoaștem puține lucruri legate de înaintașii noștri. Știm doar că erau ființe cu viața foarte scurtă și că, oricât de ciudat ar părea, se reproduceau fără ajutorul unităților de memorie sau al organizatoarelor de materie. într-un proces complex și aparent necontrolabil, tiparele-cheie ale fiecărui individ erau păstrate în structuri celulare microscopice, create în interiorul corpului. Dacă te interesează, biologii îți pot furniza mai multe amănunte, însă metoda nu are importanță practică și a fost abandonată în zorii istoriei. Aidoma oricărui lucru, o ființă omenească e definită prin structura ei, printr-un tipar. Tiparul unui om, sau mai degrabă matricea care conturează intelectul unui om, este incredibil de complexă. Cu toate acestea, Natura l-a înghesuit într-o celulă minusculă, mult prea mică pentru a fi zărită cu ochiul liber. Ceea ce poate face Natura poate face și Omul, dar în felul lui. Noi nu știm cât a durat. Poate un milion de ani, dar ce înseamnă un milion de ani?! În cele din urmă, anticii au învățat să analizeze și să stocheze informațiile definitorii pentru orice ființă umană, să utilizeze aceste informații ca să re-creeze originalul, la fel cum tu ai creat această canapea. Știu că lucrurile astea te interesează, Alvin, dar nu-ți pot spune cu exactitate cum anume se produc. Modul de stocare al informațiilor n-are importanță; ceea ce contează sunt datele în sine. Ele pot fi cuvinte scrise pe hârtie, câmpuri magnetice variabile, ori configurații de sarcini electrice. Pe lângă aceste metode s-au folosit încă multe altele. Ajunge să spun că, de mult timp, oamenii au devenit capabili să se stocheze pe ei ca să fiu mai precis, să stocheze tiparele imateriale cu ajutorul cărora pot fi rechemați la viață." Citește mai puțin...