Ultimul tar

Ultimul Țar. Nicolae al II-lea și Revoluția Rusă Povestea palpitantă a ultimelor șaisprezece luni din viață și domnia țarului Nicolae al II-lea, relatată de unul dintre cei mai străluciți specialiști contemporani ai istoriei Rusiei.
Citește tot rezumatul cărții Ultimul tar... În martie 1917, Nicolae al II-lea, ultimul țar al întregii Rușii, a abdicat, iar dinastia care a domnit asupra unui imperiu vreme de 300 de ani a fost îndepărtată de la putere de Revoluție. Robert Service examinează ultimul an al domniei lui Nicolae al II-lea și lunile scurse între momentul abdicării și moartea sa tragică survenită la Ekaterinburg în iulie 1918. Bazându-se pe surse istorice neexaminate până în prezent, inclusiv pe propriile jurnale ale țarului și consemnări ale conversațiilor acestuia, precum și pe mărturii ale anchetelor oficiale, Service aruncă o lumină nouă asupra acestei domnii zbuciumate, oferind un portret fascinant al unui personaj istoric prea puțin pregătit să facă față turbulențelor care zguduiau la acea vreme Rusia și Europa. Lucrarea oferă totodată un tablou complex și aprofundat al noilor realități sociale, economice și politice rezultate în urma Revoluției din Februarie și preluării puterii de către bolșevici în octombrie 1917, precum și o cronică a începuturilor republicii sovietelor conduse de Lenin.   O relatare demistificatoare a ultimelor luni din viața țarului, de la abdicare până la execuție. – The Guardian   O carte oportună și importanță... care aduce claritate și o viziune realistă. O relatare alertă a ultimelor luni din viața țarului, concisă, pertinentă, dar însoțită de compasiune pentru drama acelor vremi. – The Observer   O biografie științific documentată, care merge dincolo de descrierea tulburătoare a sfârșitului Romanovilor, pentru a sonda natura complexă a caracterului lui Nicolae al II-lea. O carte captivantă, bine structurată, concisă și cutremurătoare. – Kirkus Reviews   Cărțile lui Service sunt fundamentale pentru subiectele tratate, sunt scrise cu competență și spun istorii captivante, iar cea de față nu face excepție. Grație prezentării exhaustive și convingătoare a lui Service, putem acum separă mitul și legenda de mărturia istorică. – The Christian Science Monitor   Cea mai bună carte scrisă până acum despre viața lui Nicolae al II-lea după momentul abdicării. – Financial Times   Robert Service este un reputat istoric și universitar britanic, Fellow al Academiei Britanice și al Colegiului St Antony de la Universitatea Oxford și Senior Fellow al Institutului Hoover de la Universitatea Stanford. Este autorul a numeroase cărți consacrate istoriei Rusiei și al unor biografii foarte appreciate dedicate lui Lenin, Stalin și Troțki, ultima fiind distinsă în 2009 cu Premiul Duff Cooper. Pe lângă Ultimul țar, printre cele mai recente lucrări ale sale se mai numără Russia and Its Islamic World: From the Mongol Conquest to the Syrian Intervention (2017) și The End of the Cold War: 1985–1991 (2015). Fragment din romanul "Ultimul țar" de Robert Service: "La amiază, Nicolae intră în sufragerie pentru a-i saluta pe cei aproximativ douăzeci și cinci de ofițeri selectați, care primiseră o carte de vizită unde scria: „Sunteți invitat mâine la mic dejun cu Majestatea Sa." Cu zâmbetul pe buze, Nicolae dădea mâna cu fiecare dintre oaspeții săi și, avându-l pe Alekseev de-a dreapta lui, ascultă opiniile lor despre veștile de pe front. Se serveau două feluri de mâncare simple, iar după masă Nicolae mai zăbovea pentru a discuta cu indivizii pe care îi alesese. Urmă apoi o pauză de un ceas sau două. Acesta era răgazul când, de obicei, Nicolae făcea o plimbare pe jos cu un membru al suitei sale, în timp ce personalul Marelui Stat-Major se întorcea la muncă. Supeul începea la ora șase, când din nou Nicolae prezida ceremonia. Când masa se încheia, împăratul anunță: „Domnilor, aveți permisiunea să fumați." El fusese cel care lansase moda folosirii unui țigaret. De cele mai multe ori, stingea în scrumieră prima țigară - un semn de nervozitate, fiindcă imediat își aprindea și fuma cea de-a doua țigară. În fiecare seară, există un film sau un spectacol muzical, la care Nicolae participă împreună cu fiul său. O fanfară militară interpretă marșul regimentului Preobrajenski, în timp ce împăratul se instala în loja guvernatorului și făcea conversații curtenitoare cu soțiile personalului din Stavka. Deși se simțea bine în mijlocul bărbaților din forțele armate imperiale, Nicolae trebuia să rămână la curent cu treburile statului în restul țării. Pe lângă chestiunile militare, fusese preocupat întotdeauna de politică externă și exercită un control personal asupra deciziilor de primă importanță din acest domeniu. Din capitală, Ministerul Afacerilor Externe îl informă cu regularitate despre schimbările survenite privind situația Rusiei în relațiile internaționale. Nicolae aștepta, de asemenea, că președintele Consiliului de Miniștri și ministrul afacerilor interne să aducă la cunoștință noutăți ce puteau afecta securitatea politică.   În alte chestiuni, preferă să urmeze strategia politică fixată deja, și nu să o elaboreze el însuși. Piotr Stolipin izbutise să îl convingă că, pentru a evita ca tulburările revoluționare să se mai repete, era necesară aplicarea unei noi politici agrare, care să stimuleze apariția unei clase de fermieri ridicați din rândurile țăranilor." Citește mai puțin...