Taci și sărută-mă! Uneori un sărut schimbă totul… Taci și sărută-mă/Just Kiss Me de Rachel Gibson este în același timp povestea unei fiice, a unui star de cinema și a unei femei ca oricare alta, care, iubește și este iubită.
Taci și sărută-mă este povestea lui Vivien Leigh Rochet, o tânără cu nume predestinat celebrității. Vivien avea o mulțime de fani aici în Charleston. Fața simplă care plecase din orașul natal devenise un mare star de cinema la Hollywood. Macy Jane fusese cea mai mare fană a ei și nu-și ascunsese mândria niciodată. Nu că ar fi încercat vreodată să îți ascundă emoțiile. Era atât de mândră de singurul ei copil! Autoarea cărții, Rachel Gibson este o scriitoare americană de romane de dragoste, debutând în urmă cu 20 de ani cu titlul Simply Irresistible, un succes remarcabil care a transformat-o rapid în autor de bestselleruri New York Times și USA Today. Publicația americană The State, surprindea succint talentul autoarei, scriind despre Gibson ca: „are iscusința de a scrie cărți care te fac să zâmbești. De asemenea are darul de a scrie scene care te fac să lăcrimezi”. Vivien Leigh Rochet a fost o fetiță ușor plinuță, care adora înghețată și care făcea liste cu ce își va cumpăra când va fi bogată. Fetița ce purta numele unui fost mare star de cinema a crescut într-un cartier de bogătași, locuind, nu întâmplător, de la vârsta de 5 ani în garajul familiei Whitley-Shuler, pentru care Vivien și mama ei făceau curățenie în casă. Tatăl ei murise înainte ca ea să se nască fără a fi apucat măcar să se însoare cu mama ei. Sau cel puțin aceasta era povestea „oficială”… Crescuse înconjurată de familii bune, dar nu se integrase niciodată. Ai ei nu aveau orașe, sau poduri sau terenuri de golf cu numele lor. Ai ei munciseră din greu ca să răzbată, iar arborele lor genealogic arată mai curând ca o tufă crescută în toate direcțiile decât ca un stejar impunător. O regăsim pe Vivien mai târziu, în jurul vârstei de 25 de ani, cu o carieră realizată în cinematografie, ducând viața unui adevărat star de cinema. Moartea mamei ei, Macy Jane Rochet, o scoate din ritmul vieții agitate pe care o duce acum, iar reîntoarcerea acasă, „în casă ca o bomboană” pe care i-o cumpărase mamei ei din banii câștigați ca actriță, este un moment de aducere aminte, de introspecție dar și de mari schimbări. Macy Jane Rochet încetase din viață, iar poveștile false din ziarele de scandal păreau atât de triviale. Atât de stupide. Fusese o vreme când nimănui nu-i păsă într-atât de Vivien Rochet încât să-i publice numele, cu atât mai puțin să inventeze întregi povești despre ea. O vreme în care ar fi dat orice să fie menționată în tabloide și să vadă poze cu ea tronând pe copertele revistelor. Mama ei nu mai era și dintr-o dată, viața lui Vivien părea stupidă și trivială. Tristețea morții mamei ei, îi este oarecum alinată de apariția unei vechi cunoștințe din copilărie. Henry Whitley-Shuler, unul din cei doi băieți ai familiei Shuler, în garajul căreia Vivien locuise de mică. Henry nu o simpatizase deloc pe Vivien când era copil, în principal din cauza faptului că o surprindea deseori cotrobăindu-i prin lucruri, în timp ce, chipurile, făcea curățenie prin camera lui. Credea despre ea că are „mâini lipicioase” și „un caracter dezagreabil”, și se temuse oarecum de Vivien în momentul în care această aflase niște secrete sensibile despre el. Îi descoperise o cutie cu prezervative pe jumătate consumată la numai 13 ani, în sertarul cu șosete, și, mai mult decât atât, aflase secretul despre Tracy Lynn. Din fericire pentru el, Vivien nu a deconspirat niciodată aceste lucruri. Nu știa multe despre căsnicie însă îi plăcea ideea de a se îndrăgosti și de a-și împărți viața cu cineva. De a găsi un bărbat care să o susțină și care să nu fie intimidat de succesul ei. I-ar fi plăcut să încerce într-o zi dar existau o mulțime de probleme ce blocau acel drum. Henry, la rândul lui cunoscuse succesul pe Wall Street și avusese o carieră înfloritoare. Un eveniment nefericit l-a făcut să renunțe la Wall Street și să se întoarcă acasă în Charleston, dar totodată să înceapă să privească viața cu alți ochi. Odată reîntors în orașul natal, Henry a avut ocazia să o cunoască mai bine pe mama lui Vivien și să se apropie mai mult de ea. Așa se face că acum el, și mama acestuia, Nonnie (Eleanor Whitley-Shuler), erau singurii capabili să îi poată da mai multe detalii despre ultimele momente din viața mamei ei. Prin intermediul lor, Vivien va afla așadar că mama ei nu mai locuise în casă „ca o bomboană” cumpărată de ea, ci în garajul pe care îl consideră adevăratul ei cămin, dar și că, între timp, Nonnie îi făcuse respectivul garaj cadou. Medicul legist avea să o informeze că mama ei murise în urma unui infarct miocardic provocat de un embolism pulmonar. Făcu o pauză iar lui Vivien îi venea să-i ia telefonul și să-l arunce cât acolo. Cu fiecare punct din prezentarea programului ei, anxietatea îi creștea. Era prea mult. Era pur și simplu prea mult. Durata audiobook: 7 ore și 50 minute Lectura: Dana Tapălaga