Părintele Ioanichie, cel iubitor de „Cuvânt Bun”, nu a fost un fals pios într-o lume atee, materialistă, ci a avut curaj să arate că „trăirea în Hristos înseamnă a rămâne neclintit în Credința Ortodoxă”.
Deci, neobosit, printre morminte, pe cărări înguste și prăpăstii, a căutat graiul timpului trecut și sfintele cuvinte din pustii ale unor Sfinți Părinți care excesiv încă vibrează-n ele forța smereniei în spațiul tradițional al Ortodoxiei și care vor străbate peste veac. El a fost acea făptură duhovnicească, chipul cel mai sigur, care n-a îmbrăcat haina monahală până când nu și-a verificat propriile gânduri și afectivități, ajungând astfel să-și vadă în ochi un adevăr de lacrimi pentru mântuire tuturor. - Părintele Constantin Catana
