Prin ochii ei

Louise este o mamă singură, secretara, prinsă în rutină de zi cu zi. Într-una din rarele ei seri în oraș, întâlnește un bărbat într-un bar și imediat ies scântei. Deși pleacă după ce se sărută, e încântată că în cele din urmă a creat o legătură cu cineva.
Citește tot rezumatul cărții Prin ochii ei... Când ajunge la serviciu luni, Louise îl întâlnește pe noul ei șef, David. Bărbatul de la bar. Bărbatul căsătorit de la bar... care îi spune că sărutul a fost o greșeală teribilă, dar care încă nu-și poate lua ochii de la ea. Apoi Louise se ciocnește de Adele, care este nouă în oraș și are nevoie de o prietenă. Dar se întâmplă ca tocmai ea să fie căsătorită cu David. Iar dacă vă închipuiți că știți cum se va sfârși această poveste, mai gândiți-vă, pentru că Prin ochii ei nu seamănă cu nici o altă carte pe care ați citit-o până acum. David și Adele par să formeze cuplul perfect. Și atunci de ce este David atât de obsedat de control? Și de ce este Adele atât de speriată? Pe măsură ce Louise este atrasă în relația cu David și Adele, ea ajunge să-și pună tot mai multe întrebări și să găsească tot mai puține răspunsuri. Singurul lucru clar e faptul că ceva în acest mariaj este complet în neregulă. Dar Louise nu poate ghici amploarea problemei – și cât de departe poate merge cineva ca să-și protejeze secretele căsniciei. Prin ochii ei este un roman în care Sarah Pinborough reinventează clasicul triunghi amoros, luându-i complet prin surprindere pe cititori. Trebuie să citiți neapărat Prin ochii ei... e fenomenală. - Stephen King Un thriller extraordinar... Pinborough păstrează permanent suspansul – nu știm niciodată cine pe cine manipulează – până când, la final, aflăm că am fost cu toții complici la acest teribil joc al minții. - The New York Times Book Review Un thriller psihologic plin de întorsături de situație... Pinborough îi va uimi chiar și pe cititorii împătimiți ai genului. - Publishers Weekly  Carte publicată în 20 de țări. Fragment din cartea "Prin ochii ei " de Sarah Pinborough "E întuneric când mă trezesc în baie, stând în fața oglinzii, și înainte să-mi dau seama unde sunt, simt durerea ascuțită din gambă, unde m-am lovit de coșul cu rufe din colț. Inima îmi bubuie și broboane de transpirație mi se adună pe frunte. În timp ce realitatea prinde contur în jurul meu, spaimele nocturne se spulberă, lăsându-mi în minte doar fragmente. Dar știu care e pricina. De fiecare dată, același vis.O clădire masivă, ca un orfelinat sau ca un spital vechi. Părăsită. Adam e prins undeva înăuntru, iar eu știu, pur și simplu știu că, dacă nu voi putea să ajung la el, o să moară. Mă strigă speriat. Ceva rău vine după el. Alerg pe coridoare încercând să dau de el, iar pe pereți și pe tavan umbrele se întind, de parcă ar fi parte dintr-o teribilă creatură malefică, și se înfășoară în jurul meu, mă prind în capcană. Nu aud decât strigătele lui Adam în timp ce mă chinuiesc să mă eliberez de firele lipicioase hotărâte să mă țină departe de el, să mă sugrume și să mă tragă în întunericul fără sfârșit. E un vis oribil. Se agăță de mine la fel ca umbrele care îl populează. Detaliile se mai schimbă de la o noapte la alta, dar tema e aceeași. Indiferent de câte ori îl visez, tot nu mă pot obișnui cu el. Spaimele nocturne n-au început când s-a născut Adam - le-am avut dintotdeauna, dar înainte să apară el, mă luptam pentru propria supraviețuire. Privind înapoi, îmi dau seama că era mai bine, chiar dacă pe atunci nu știam. Ele sunt blestemul vieții mele. Îmi distrug șansele de a avea un somn normal noaptea, când și așa faptul că sunt o mamă singură e destul de obositor. De data asta am mers mai mult decât în coșmarurile din ultima vreme. De obicei mă trezesc derutată, stând ori în patul meu, ori în al lui Adam, deseori în mijlocul unei fraze îngrozite, fără noimă. Mi se întâmplă atât de des, încât pe el nici nu-l mai deranjează dacă se trezește. Dar, la urma urmei, a moștenit simțul practic al tatălui său. Slavă Domnului, simțul umorului îl are de la mine." Citește mai puțin...