Originile creativitatii umane

Creativitatea este o trăsătură umană definitorie, iar explorarea originii acesteia ne poate ajuta să ne înțelegem mai bine că indivizi și ca specie. Reflectând asupra dezvoltării cognitive a omului și asupra relației dintre știință și disciplinele umaniste, marele biolog E.O.
Citește tot rezumatul cărții Originile creativitatii umane... Wilson așază într-o nouă lumină aspecte ale ființei noastre – precum capacitatea de a folosi limbajul, înclinația către poveste sau gustul pentru artă – fără de care apariția omului modern nu ar fi fost posibilă. Originile creativității umane este, astfel, o carte care, prin întrebările ei provocatoare, ne hrănește dorința de a ne cunoaște și de a ne descoperi afinitățile cu lumea naturală.   În Originile creativității umane, Wilson pledează pentru îngemănarea științei cu disciplinele umaniste și pentru instaurarea unui «al treilea Iluminism» menit să redescopere natura umană în toată complexitatea ei. – Publisher's Weekly   Creativitatea reprezintă căutarea firească a originalității. Omenirea este împinsă înainte de dragostea instinctivă pentru noutate: descoperirea unor entități și procese noi, rezolvarea vechilor probleme și dezvăluirea altora noi, surpriza estetică provocată de datele și teoriile neașteptate, plăcerea vederii unor chipuri noi, fiorul identificării unor lumi necunoscute. Judecăm creativitatea prin măreția răspunsului emoțional pe care îl provoacă. O regăsim în adâncurile minții noastre și dincolo de noi, când ne imaginăm realitatea de pe tot cuprinsul universului. Orice țel atins duce către alte țeluri, iar căutarea nu se oprește niciodată. - Edward O. Wilson, laureat al Premiului Pulitzer Traducere de Elena Dragușin-Richard Fragment din cartea "Originile creativității umane" de Edward O. Wilson: "Ființele urnane petrec mult mai mult timp socializând decât primatele menționate mai sus și nu numai. Chiar dacă programul lor se diferențiază enorm în funcție de ocupație, oamenii au avut mereu tendința de a se întâlni în grup și de a se implica în activități sociale între intervalele de solitudine. În lumea dezvoltată, viața socială a fost extinsă aproape la infinit prin activitățile publice de divertisment și rețelele de socializare.  Oare sociabilitatea umană reprezintă forța darwiniană care ne-a adus la nivelurile înalte de inteligență socială, mai ales de empatie, oglindire și soluționare a problemelor? Da, însă această sociabilitate a fost numai o mică parte din procesul evolutiv care a creat condiția umană. Pentru a avea tabloul complet, trebuie să ne îndreptăm atenția către apariția comportamentului social la hominizii ancestrali, așa cum a fost el reconstituit de specialiști. Evenimentul cel mai important a fost creșterea masivă a dimensiunii creierului, mai ales în zona lobului frontal. Începând cu aproape trei milioane de ani în urrnă, capacitatea craniană a strămoșilor noștri a crescut de la 400 cm3, nivelul la care se află cimpanzeii, la 600 cm3, dimensiune specifică omului îndemânatic (Homo habilis), pentru ca apoi, cu aproape un milion de ani în urmă, să atingă 900 cm3 la predecesorii noștri direcți, Homo erectus, și, până la urmă, în jur de 1.300 cm3 la Homo sapiens, adică nivelul actual.  În procesul evoluției prin selecție naturală, la fel ca și în viața de zi cu zi, evenimentele mărunte pot avea consecințe însemnate, chiar majore. Evenimentul mărunt din evoluția strămoșilor omului pare să fi fost trecerea de la o dietă predominant vegetariană, formată din fructe, semințe și frunze fragede, la o dietă ce conținea mult mai multă carne. Această tranziție a fost ușurată de mediul în care s-a produs." Citește mai puțin...