Iubirea care a rupt lumea in doua

Ultima vară a lui Natalie înainte să plece la facultate se dovedește a fi foarte ciudată. Când se pomenește cu ușa propriei case vopsită în roșu în loc de verde sau când se trezește pe un deal înconjurată de bizoni, în loc să fie în clădirea școlii, Natalie își dă seama că ceva nu e în ordine.
Citește tot rezumatul cărții Iubirea care a rupt lumea in doua... Apoi mai sunt și vizitele nocturne ale entității pe care o numește Bunica. Ceea ce complică totul este apariția unui băiat misterios care face ca timpul să stea în loc: nu mai există nimic în afară de Beau și Natalie.   Acțiunea e fermecătoare, atât ca poveste de dragoste, cât și ca regândire plină de fantezie a timpului și spațiului. Relația dintre Beau și Natalie aruncă scântei în timp ce surprinde inocența primei iubiri, iar misterul realităților care se tot schimba e suficient că, pe măsură ce se revelează, să țină cititorul captiv. - Publishers Weekly   O poveste plină de suspans care dilată timpul, deopotrivă contemplativă și proaspătă, evocatoare și palpitantă. - UȘA Today Fragment din cartea "Iubirea care a rupt lumea în două" de Emily Henry: "Mamă și tata mi-au decorat camera cât timp eram plecată în tabăra de dans de peste vară, înainte de clasa a șaptea, când așteptam cu nerăbdare să ajung la liceu. Evident, ideea de-a avea camera decorată în culorile țipătoare ale școlii mi s-a părut cea mai tare chestie din lume, până acum vreun an, când am devenit conștientă că am ochi și-am început s-o consider cea mai nasoală chestie din lume. Cu un sistem stereo mai bun și încă vreo câteva albume cu Black Eyed Peas, dormitorul meu ar putea face concurența cu succes închisorii de la Guantanamo Bay. În anii scurși de la Redecorarea Infernală mi-am adus eu contribuția: panouri de plută acoperite cu biletele de la prieteni, casete cu medalii și panglici obținute la concursurile de dans, pompoane în culorile negru și portocaliu îndesate sub biroul meu și după șifonier, zeci de poze înrămate cu imagini surprinse la carnavaluri, meciuri de fotbal și dansuri. Iată-mă întorcându-mi zâmbetul, multiplicată de un milion de ori: același par negru și aspru, aceiași ochi căprui-închis, aceeași piele oacheșă; aceeași față pătrată, cu pomeți proeminenți. Iată-mă sărutându-l pe Matt Kincaid, vreme de patru ani consecutiv. În sala de sport, în centrul rândului din mijloc al echipei de dansuri, alături de celelalte fete de înălțime medie. Îmbrățișând-o pe Megan și adoptând poza penibilă din îngerii lui Charlie cu acea sinceritate lipsită de autoironie, de care n-ai cum să te dezici, pe toată durata Școlii Gimnaziale Gray. De la dispariția Bunicii m-am simțit din ce în ce mai puțin ca fata din fotografii și din ce în ce mai mult ca o persoană care trebuie să evadeze de-aici. M-am retras din echipa de dansuri, l-am părăsit pe Matt și, de când am fost acceptată la Brown, am început să mă despart de Kentucky." Citește mai puțin...