Când am văzut pentru prima dată cartea, am crezut că este vorba despre o poveste de dragoste care îmi va rupe sufletul în două, povestea de dragoste tristă, cu un final trist la care voi plânge, DAR NU. M-am înșelat, este o carte unde ficțiunea și romanceul se împletesc destul de bine, creând două ”Unioane”: universul lui Natalie și a lui Beau.
Protagoista este Natalie, din perspectiva căreia vom cunoaște și acțiunea. O fată adoptată, dar iubită la nebunie de familia ei. Natalie este o fată specială prin faptul că noaptea are ”halucinații”, așa cum părinții și psihologul ei le numesc. Protagonista o cunoaște pe Bunica, o zeiță care îi spune foarte multe povești noaptea, însă aceasta dispare într-o zi lăsându-i un mister greu de elucidat. Natalie trebuie să o găsească pe Alice Chan, și să salveze pe cineva, având la dispoziție doar 3 luni.
Într-o zi, îl întâlnește pe Beau, un tânăr care o va ajuta să treacă între lumi, cunoscând astfel un nou Union. Însă, doar cei doi pot vedea asta, restul oamenilor fiind aceiași, dar totodată diferiți.
” Când aparţii de două lumi, uneori simţi că locul tău nu e nicăieri.”
Planurile lui Natalie nu corespund deloc cu ceea ce destinul i-a pregătit, astfel ultima sa vară, înainte de a pleca la facultate, va fi marcată de dezamăgiri, sentimente de iubire, inimi frânte și un mister greu de elucidate.
Iubirea care a rupt lumea în două este una dintre cărțile SF preferate de mine, acțiunea este complexă, unică și dacă veți fi atenți de la început, totul va prinde contur destul de repede.
Alte recenzii de la Emily Henry:
