Cantarea necantarilor - Cristian Badilita

Comentariu grafic de Sorin Ilfoveanu   În volumul Cântarea necântărilor, subintitulat Alte balade, ofuri și romanțe (aluzie la volumul publicat de Editura Vremea în 2014) dragostea se exprimă frecvent în termeni de ostilitate, așa încât suspiciunea ia locul aubadei (cântec medieval de separare a iubiților), iar reproșul pe acela al epitalamului.
Citește tot rezumatul cărții Cantarea necantarilor - Cristian Badilita... Și nu pentru că autorul ar fi masochist sau misogin. Ci pentru că instinctul lui pasional funcționează reparatoriu: ceea ce e călduț devine incandescent, ceea ce e neted capătă neașteptate asperitați, ceea ce e fluid trebuie numaidecât să se împotmolească. Cristian Bădiliță rescrie, așadar, răbdarea în termeni de pripă și reformulează modestia în limbajul orgoliului. De prisos să mai spun că această continuă tensiune e o sursă aproape inepuizabilă de senzualitate. Nu altfel proceda, între războaie, V. Voiculescu în, să zicem, Fericitul gâde și în alte piese neașteptat de carnale pentru discretul artizan al Poemelor cu îngeri. Ceea ce, la acela, se ascundea sub o metaforă de panoplie („paloșul plăcerii"), se regăsește, la Bădiliță, într-o formulă ce condensează distribuția unui întreg basm: „zmeul cel ros cu capul span". Iar ceea ce, altundeva, abia dacă-i era îngăduit unui pat să privească devine, în Cântarea cântărilor, spectacol public. Există poezie de dragote, există, cu o treaptă mai sus, poezie despre dragoste. Cristian Bădiliță scrie o poezie despre poezia de dragoste. Și atinge, aici, excelență. - Cosmin Ciotlos  Cristian Bădiliță, n. 1968. Pe lângă studii științifice, eseuri, jurnale și traduceri comentate a publicat următoarele volume de poeme: Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Regele cu o harfă în mâini (ed. a II-a, Curtea veche, 2006); Apocalips de buzunar (Curtea veche, 2005); Poeme pentru păsări și extratereștri (Curtea veche, 2007); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmplă crăpată pe umărul meu (Curtea veche, 2008); Serafită. Concert pentru harfa și ghilotină (ed. a II-a, Galaxia Gutenberg, 2010); Cartea micilor erezii (Galaxia Gutenberg, 2010); Calendar poeticesc (Grința, 2011); Fața frumoasă. Poeme de dragoste și amor (Grința, 2012); Jucați-vă mai des cu focul. 153 poeme vechi și noi, antologie alcătuită și prefațată de Alex. Ștefănescu (Grinta, 2012); Balade, ofuri și romanțe (Vremea, 2014); Străpungerări (Tracus Arte, 2017).  Sorin Ilfoveanu, n. 1946. Unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Numeroase expoziții în România și în străinătate. A realizat frescele Teatrului "Al. Davilla" din Pitești, împreună cu Dan Broscăuțeanu și Ștefan Calția. Profesor universitar, Decan al Facultății de Arte Plastice, Rector al Universității Naționale de Artă din București. Premiul pentru Artă "Constantin Brâncuși", acordat de Academia Română și Marea Loja Națională din România, pentru expoziția din anul 2011 de la Sala Dalles. În 2017 inaugurează, la Pitești, "Fundația Culturală Ilfoveanu".  Fragment din cartea "Cântarea necantărilor" de Cristian Bădiliță: "Autobiografie Poet erotic, teolog și curtezan de curte nouă, avangardist de-ariergardă, rănit în inimă - aici! - de-o schijă suprarealistă, albastru curcubeu când plouă cu îngerași în pielea goală și heruvimi cu aripi mici, malagambist pierdut prin baruri, prin viața asta fără rost zâmbind oglinzilor crăpate, dând chelnerițelor bacșis poeme cu subînțelesuri, ocheade numai în cruciș, amestec tandru de cianură și rodie, profesor prost de matematici aplicate la crupe tări și decolteu, traducător din vechi hrisoave, măgar profetic, semizeu, locuitor al Atlantidei născut din coapsa ta de aur berbece-n zodiacul morții, în mituri și-n legende, taur, biografia mea e simplă: poet erotic, teolog, avangardist de-ariergardă, rănit în inimă și-n cot de-o schijă suprarealistă pe când pluteam pe Topolog și îngerași în pielea goală treceau prin țeasta mea înot." Citește mai puțin...