Specialist recunoscut în anticristologie, Cristian Bădiliță a scris un studiu recompensat cu un premiu francez important, oferind o perspectivă revelatoare asupra subiectului. Lucrarea urmărește metamorfozele Anticristului de la textele Noului Testament până la sinteza lui Teodoret al Cyrului în veacul al V-lea.
Preistoria acestei credințe creștine este tratată într-o amplă introducere. La Irineu al Lyonului (secolul al II-lea), Anticristul are o funcție antieretică și antiiudaică. Pentru Hipolit (veacul al III-lea), el este tiranul sângeros din fruntea ultimului imperiu. Imperiul Roman încarnează Anticristul și katechonul, cel care întârzie sfârșitul lumii. La Origen, dimensiunea metafizică este mai importantă decât dimensiunea eschatologică – Anticristul este „falsul sens“ al Scripturilor. În secolul al V-lea, Augustin propune o interpretare de mare profunzime: fiecare dintre noi poate deveni un „anticrist“ în măsura în care viața noastră intră în contradicție cu învățătura lui Hristos. "Cristian Bădiliță înscrie mitul Anticristului într-un cvartet tematic: ideologic, teologic, istoric și exegetic. El răspunde astfel uneia dintre întrebările pe care și le-a propus la începutul cercetării, surprinzînd funcția pe care o îndeplinește mitul la fiecare autor în parte. Patrologul arată că motivele pentru care teologii au preferat să elaboreze o an-ticristologie proprie țin de factori foarte diverși, dintre care probabil doar cel mai important este momentul istoric în care au trăit. în sfîrșit, încheindu-și argumentul, autorul consideră că anticristologia nu suferă un proces evolutiv, ci doar o transformare care ține întotdeauna de contextul istoric în care este inserată. O metamorfozare care începe odată cu Irineu și își consumă astăzi unul dintre avatarurile posibile, însă nu definitive." Alin Suciu "Cartea lui Bădiliță impresionează de la început prin spațiul vast pe care îl parcurge, de la preistoria veterotestamentară a «mitului». Pe lîngă urmărirea cronologică și sistematică a metamorfozelor mitului Anticristului (Bădilița respinge ideea unei «evoluții» a acestuia), autorul caută permanent să contextualizeze și implicit să motiveze interpretările și opțiunile Părinților Bisericii. (...) Anticristul va continua să bîntuie imaginarul colectiv și, fără îndoială, preocupările savanților. Care nu vor putea ocoli de acum înainte cercetarea lui Cristian Bădiliță." Adrian Papahagi
