Acordul fin. Convorbiri cu Alexandru Vlad

Cuvînt înainte de Al. Cistelecan. Cu un epilog de Ion Mureșan   Ce înseamnă acordul fin pentru un prozator ca dumneavoastră? Acordul fin este de mai multe feluri. Să zicem că noi constatăm că un personaj trenează.
Citește tot rezumatul cărții Acordul fin. Convorbiri cu Alexandru Vlad... Sau că într‑un anume capitol îi lipsește ceva, nu știm ce. Textul e acolo, informația pe care trebuie s‑o găsească cititorul este acolo, dar ceva îi lipsește. Și‑atunci trebuie să vedem ce, cum animam, cum schimbam puțin perspectivă. Undeva există un acord atît de fin, încît nici nu ți‑l pot spune acum. Cititorul trebuie să iasă din orice simetrie și totul să meargă lin înainte. Ei, aici undeva e problema aceea a acordului fin. Am ajuns la pagina 300 a doua oară și aici am o mică problemă care se rezolvă prin stat și așteptat, prin lene, prin găsirea cheii, a soluției...   La experiența dumneavoastră, la cărțile pe care le‑ați scris, chiar va mai interesează aceste acorduri fine? Foarte mult. Ele sînt pâriul meu cu mine. Eu scriu cartea aceea pentru mine, eu sînt cititorul în clipa aceea, n‑am altul. În intimitatea creației mele intră un singur cititor. Și acela‑s eu. Iar eu, cititorul, la pretențiile mele, dacă strîmb din nas, autorul mă vede. Autorul fiind, evident, tot eu. Și atunci mai încercam o dată. - Daniel Moșoiu în dialog cu Alexandru Vlad la Radio Cluj, 28 februarie 2011   E un Vlad chestionat, cu abilitate și persuasiune, pe toate fetele, de la concepțiile lui despre roman și proza scurtă la secretele de laborator și la existența cotidiană, una de pendul între Cluj și Mihăiești. Se adaugă acestora și destule observații critice, fie făcute chiar de Daniel, fie de invitați în cadrul emisiunilor care au găzduit suita de dialoguri. Pe scurt, dialogurile de față sînt o bază documentară inevitabilă pentru orice exegeză dedicată prozatorului. Și nu doar o bancă documentară, ci, măcar din loc în loc, exegeza curată. - Al. Cistelecan   După cinci ani l‑am auzit vorbind. Căci, înainte de a citi Acordul fin, am ascultat cîteva fragmente din convorbirile lui Daniel Moșoiu cu el, cu Alexandru Vlad. A fost o experiență un pic stranie. O clipă am fost tentat să mă uit roata‑roata prin încăpere, căci am avut senzația că, pe măsură ce îl auzeam, era tot mai prezent și că eu nu‑l vedeam din cauză că s‑a ascuns în dulap și ca de acolo vorbește. Vocea lui avea asupra mea un efect de revelator fotografic, căci de sub vocea lichidă i se contura treptat chipul. O absență cu fata, o absență vorbitoare. - Ion Mureșan   ALEXANDRU VLAD s-a născut în 31 iulie 1950, în Suceagu, jud. Cluj. A absolvit Facultatea de Filologie a UBB Cluj (1982). Debut absolut in Echinox (1973). A fost, pe rînd, profesor la țară, anticar, galerist, remizier la echipa de fotbal „U” Cluj, muncitor necalificat pe unele șantiere, proiecționist la un cinematograf sătesc, bibliotecar, dactilograf și impiegat de mișcare la Întreprinderea Județeană de Transport Local Cluj, redactor, pentru o scurtă perioadă, la revista Steaua. După 1991, a fost redactor pentru Cluj al revistei Vatra din Tîrgu Mureș. Volume: Aripa grifonului (povestiri, 1980; Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru Debut); Drumul spre Polul Sud (proză scurtă, 1985); Frigul verii (roman, 1985); Atena, Atena (1994); Fals tratat de conviețuire: trei tablouri din secuime și un malaxor (în colaborare cu Daniel Vighi, Andras Visky, într-o versiune concepută și editată de Marius Lazăr, 2002); Sticla de lampă (2002; Premiul ASPRO, Premiul Filialei Cluj a USR); Viața mea în slujba statului (povestiri, 2004); Vara mai nepăsători ca iarna (2005); Curcubeul dublu (român, 2008; Premiul Filialei Cluj a USR); Măsline aproape gratis (proze asortate, 2010, 2012; Premiul Filialei Cluj a USR); Ploile amare (roman, 2011; Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Filialei Cluj a USR, Premiul revistei Observator cultural, Premiul revistei Poesis, Premiul „Ion Creangă” al Academei Române); Cenușă în buzunare (antologie, 2014); Poemele / The Poems (ediție bilingvă romano-engleză, 2015); Omul de la fereastră (roman, 2015). Prezent în antologiile Nuvela și povestirea românească în deceniul opt (1983); Chef cu femei urâte (1997); Generația ’80 în proză scurtă (1998); Competiția continuă (1994; 1998). Traduceri din Joseph Conrad, W.H. Hudson, Henry Miller, Vladimir Tismăneanu, Graham Greene, Alberto Manguel. Meritul Cultural în grad de Cavaler (2004); grad de Ofițer (2010).    DANIEL MOȘOIU s-a născut la 23 august 1969, în Răcaș, jud. Sălaj. A absolvit Facultatea de Filosofie a UBB Cluj (1995). A debutat cu poezie în revista Tribună (1991). A publicat volumele: Poeme din mers (1999, Premiul Național de Poezie Aurel Dumitrașcu, Premiul pentru Debut Mongolu al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România; ediția a II-a: 2012); Țigări umede (proză scurtă, 2018). Prezent cu poezie în antologiile Cuvinte. Almanah literar (2006), Literatura tânără (2007), Clujul din povești (2011), Promenada scriitorilor (2012), Viața literară la Cluj (2013), Lumina din cuvinte (2015) – toate realizate de Irina Petraș și editate de Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor – și cu proză în Farse, lacrimi și o găleată de sânge (coord.: Horia Gârbea și Mircea Petean, 2008), Antologia prozei scurte transilvane actuale, vol. 3 (coord.: Ovidiu Pecican, 2011), ambele apărute la Editura Limes. Este redactor la Radio Cluj, unde realizează emisiuni culturale. Citește mai puțin...