MAI ÎNTÂI A FOST MAESTRĂ. APOI A FOST DOMINĂ. ACUM ESTE ULTIMA. Ei au început. Ea va termina. Dealerul internațional de artă Elisabeth Teerlinc știe destul de multe despre falsuri. La urma urmelor, și ea este unul.
Adevărata ei identitate, cea de Judith Rashleigh, este îngropată sub un strat de minciuni. Ca să nu mai vorbim despre cadavrele celor care au fost destul de nesăbuiți să îi stea în cale. Dar acum, prinsă în luptă pe viață și pe moarte dintre un cap al mafiei ruse și un detectiv de poliție corupt italian, Judith este obligată să creeze o operă de artă chiar și mai îndrăzneață – o falsă capodoperă pe care trebuie să o ducă la casa de licitații unde a lucrat ca umil asistent și să o vândă pentru 150 de milioane de lire sterline. Dar a-și expune noua sa identitate în lumina reflectoarelor implică un risc mortal. Brutala, sinceră, fără a face compromisuri, mai există o singură amenințare pe care Judith nu a înfruntat-o încă. Dragostea. Delicios de decadent. – Sunday Mirror Letal că Tom Ripley și seducător precum Bacall. – Vogue Fantastic. – Daily Mail Fragment din cartea "Ultimă" de L. S. Hilton: "Da Silva tocmai își scotea telefonul. A căutat prin el și mi l-a întins. Într-adevăr, era mama mea. Mama mea intrând în barul de pe fostul nostru domeniu. Presupun că ar fi trebuit să mă bucur că o fotografiaseră la ieșirea din bar. Mama împingând un cărucior în supermarket. Purta o jachetă pe care i-o trimisesem din Italia pentru ultima ei zi de naștere, un pardesiu MaxMara din pânză cerată bleumarin, despre care știusem că i se va părea jalnic, dar sperasem că avea să-i mai împrospăteze aspectul. Chiar am fost surprinsă să văd că îl purta. Ultima fotografie fusese făcută prin fereastra unei cafenele, unde mama părea să se bucure de un cappuccino alături de prietena ei, Mandy. Încă mi se părea uimitor că băutura numită cappuccino ajunsese și la Liverpool. Pardesiul fusese înlocuit cu o haină din imitație de blană, pentru vreme mai rece, dar, în cazul în care aveam vreo îndoială asupra perioadei, spionul lui Dejan amplasase în prim-plan un număr din Sun vechi de o zi. Cu blândețe, mi-am întins mâna și am atins ecranul, apoi m-am uitat în ochii negri ai lui Raznatovic. În ultima vreme, privisem țevile câtorva arme de foc, dar ochii aceia erau cu mult mai înfricoșători. În mod normal, urma să-mi spun în sinea mea să nu dau de înțeles că-mi era frică, dar mi-am dat seama că nu-mi era frică. Dejan deținea controlul absolut în situația dată. în afară de propria-mi viață, tot ce aveam fusese pierdut de mult. - Așa, deci știu că poți să ajungi la ea. Ar trebui să fiu impresionată că poți să trimiți o gorilă în Anglia? După cum dm spus, nimic nou. Nu-mi pasă dacă o omori pe mama, chiar nu-mi pasă. Da Silva a scos un mormăit surprins. Italienii aveau lucrul accla sacru care era la mamma. Chiar și Raznatovic a părut șocat pe moment."
