Sabia destinului este cartea a II-a din seria WITCHER Ecranizat de NETFLIX Romanul care a stat la baza celebrei serii de jocuri video The Witcher Geralt este un vânător. Un om ale cărui puteri magice, obținute prin antrenamente îndelungate și cu ajutorul unui elixir misterios, l-au transformat într-un luptător genial și într-un asasin fără milă.
Dar nu este un ucigaș ca oricare altul: țintele lui sunt monștrii care bântuie pământurile și îi atacă pe inocenți. Așa că el cutreieră ținutul în căutarea lor, până când își dă seama că nu toți monștrii sunt la fel: unii sunt rai până în măduva oaselor, dar alții sunt doar victime ale păcatului, ale răului sau ale naivitații. Lumea lui Sapkowski, prin întinderea ei, ne aduce aminte de Pământul de Mijloc al lui Tolkien. Dar, deși ea include personaje și trăsături tradiționale ale cărților fantasy, Sapkowski reușește să revitalizeze genul prin scrisul său alert și captivant. - Fantasybookreview.com Fragment din cartea "Sabia destinului. Seria Witcher Vol.2" de Andrzej Sapkowski: "- Bine, Geralt, a spus Jaskier. L-am legat. Hai în alcov! Și tu, gospodarule, ce-ai încremenit așa? Am cerut o bere. Iar mie, atunci când cer o bere, trebuie să mi se aducă una după alta până când strig: „Apal" Geralt a împins creatura în alcov și a așezat-o brutal lângă stâlp. S-a așezat și Biberveldt, bosumflat, privindu-l disprețuitor. - În ce hal arată, a spus el. Un maldăr de aluat dospit. Uită-te la nasul lui, Jaskier, cum stă să cadă, secătura naibii! Iar urechile, ce mai, parcă-i soacră-mea chiar înainte de înmormântare. Brrr! - Stai o clipă! l-a oprit Jaskier. Ești Biberveldt? Ei bine, da, fără îndoială. Da' ceea ce sade lângă stâlp era tu adineaori. Dacă nu mă Înșel. Geralt! Toți ochii sunt ațintiți spre tine. Ești vânător. Ce naiba se întâmplă? Ce este? - Mim. - Mim ești tu, s-a răstit baritonat creatura, balansându-și nasul. Nu sunt niciun mim, ci doar doppler, dacă vreți să știți, iar numele meu este Tellico Lunngrevink Letorte. Pe scurt Penstock. Prietenii îmi spun Dudu. - Las' că-ți dau eu ție Dudu, nenorocitule! i-a strigat Dainty, arătându-i pumnul. Unde mi-s caii? Pungașule! - Conașilor, le-a amintit hangiul, intrând cu un butoiaș și niște halbe. Mi-ați făgăduit c-o să fiți pașnici. - O, bere! a oftat piticul. Mor de sete, la naiba! Și de foame. - Și eu, a îngăimat Tellico Lunngreyink Letorte. Nu l-a băgat nimeni în seamă. - Ce-i asta? a întrebat hangiul, privind creatura care, văzând berea, și-a scos o limbă lungă printre buzele puhave, păstoase. Ce este, conașilor?"