Botezul focului. Seria Witcher Vol.5

Botezul focului este partea a cincea din seria Witcher   Ecranizat de NETFLIX În timpul revoltei vrăjitorilor, Geralt a fost rănit. Iar acum, când întunericul s-a lăsat peste întreaga lume, nu poate face nimic până nu se vindecă.
Citește tot rezumatul cărții Botezul focului. Seria Witcher Vol.5... El, care ar trebui să fie protectorul nevinovaților în fața monștrilor periculoși, este neputincios. Războiul a cuprins toate tărâmurile, viitorul magiei este în pericol, iar vrăjitorii rămași în viață trebuie să îl apere. În acest haos lipsit de speranță, Ciri e de negăsit – până când apare zvonul că se afla la Curtea Nilfgâard, gata să se mărite cu Împăratul. Vindecat sau nu, Geralt trebuie să o salveze. Fragment din cartea "Botezul focului. Volumul 5 din seria Witcher" de Andrzej Sapkowski: "Și-a respectat promisiunea pe care i-o făcuse vrăjitorului. S-a întors în Brokilon chiar mai devreme decât făgăduise, la cinci zile după Sărbătoarea Recoltei, la cinci zile după luna nouă, care pentru oameni însemna începutul lui august, iar pentru elfi, Lammas, al șaptelea, adică penultimul savaed al anului. Traversau Cureaua în zori, ea împreună cu cinci elfi. Comandoul pe care-l conducea avusese inițial nouă elfi călare, dar soldații din Brugge i-au urmărit tot timpul și la trei poște înainte de a ajunge la rău au dat pinteni cailor, șicanându-i întruna. I-au lăsat în pace doar când au ajuns la Curea, când în aburii zorilor se profila Brokilonul, pe malul drept al răului. Soldații se temeau de Brokilon. Aceasta i-a salvat. Au trecut răul. Epuizați, răniți. Însă nu toți. Avea vești pentru vrăjitor, dar era convinsă că Gwynbleidd se afla încă în Col Serrai. Intenționa să se ducă să-l vadă la prânz, după ce ar fi tras un pui de somn. Mare i-a fost însă mirarea când i s-a ivit în fața ochilor brusc, ca o fantomă din negură. Fără niciun cuvânt, s-a așezat lângă ea, privind-o cum aranja patul, cum acoperea o sarcină de crengi cu o pătură. - Nu te mai grăbi că mireasă la pat! i-a spus ea sarcastic. Vrăjitorule, eu sunt franța de oboseală. Zi și noapte în șa, mi-a amorțit curu' și sunt leoarcă pân' la brâu, c-am trecut în zori că lupii printre răchițele de pe mal... - Te rog! Ai aflat ceva? - Am aflat, i-a răspuns ea descheindu-și ciubotele ude și scoțându-le. Și chiar fără prea multă bătaie de cap, că se știe. Nu mi-ai spus că domnița ta este un asemenea personaj! Mă gândeam: o fi fiica ta vitregă, vreo fătucă săracă, vreo orfană bătută de soartă. Și, când colo ce să vezi? Prințesa Cîntrei! Ha! Doar n-oi fi și tu vreun prinț incognito? - Hai, spune-mi, te rog! - Niciun împărat n-o să pună mâna pe ea, căci Cirilla asta a ta, din câte am auzit, din Thanedd a fugit direct în Nilfgaard, bineînțeles cu acei magicieni care au trădat. Iar în Nilfgâard împăratu' Emhyr a întâmpinat-o cu mare pompă. Și știi ce? După cum se vede, are de gând să facă nuntă cu ea. Iar acum lasă-mă să mă odihnesc! Dacă vrei, mai vorbim când mă trezesc. Vrăjitorul tăcea. Ea și-a înșirat hainele ude pe crengile în formă de furci, urmând a răsări soarele pe ele, și-a desfăcut centura. - Vreau să mă dezbrac, a murmurat ea. Hai, ce mai cauți aici? Te-ai fi așteptat la vești mai bune? Nimic nu te mai amenință, nimeni nu mai întreabă de tine, spionii te-au lăsat în pace. Iar domnița ta a scăpat de împărați, o să fie împărăteasă... - E o veste sigură? - Nimic nu e niciodată sigur, a căscat ea și s-a așezat pe pat. Poate doar ce se petrece în fiecare zi cu soarele, că se duce de la răsărit la apus. Dar cele spuse despre împăratu' nilfgaardian și prințesa din Cintră trebuie să fie adevărate. S-a făcut mare tam-tam pe seama lor. - De unde și până unde s-a ivit acest zvon? - De parcă n-ai ști! Dacă chiar nu ți-ai dat seama cumva... Ea o să-i aducă lui Emhyr o bucată bună de pământ, ca zestre. Nu numai Cintra, ci și partea asta a Jărugai! Mai mult, ea poate să-mi fie stăpână, deoarece vin din Soddenu' de Sus și toți cei din Sodden, se vede treaba, fac parte din moșia ei! Pfft! Dacă vreodată se întâmplă să mă prindă prin vreo pădure de-ale ei, poate să poruncească să fiu atârnată-n ștreang. Oh, miră-s-ar lumea! Mi se închid ochii..."   Citește mai puțin...