La Șinca Veche m-am spovedit lui Dumnezeu este un roman profund și dramatic despre condiția fiecăruia dintre noi, marcată deopotrivă de datele biologice, de presiunea modelului social și de neprevăzutul care ne construiesc destinul.
Iar Eliza, eroina-narator, îmbogățește cu siguranță galeria marilor personaje ale literaturii române din familia Marei sau Vitoriei Lipan, de care se distinge prin voința de emancipare și orgoliul de a-și controla destinul. Căci „spovedania” presupune în ritualul creștin identificarea și asumarea propriilor greșeli față exigențele Perfecțiunii Divine, dar mediată de preot, ceea ce Eliza refuză. Confruntarea cu semenii, cu limitările și prejudecățile sociale, cu întâmplările de tot felul, cu Dumnezeu chiar, în momente de criză, vor căpăta sens pe măsura prețului acceptat. La Șinca Veche m-am spovedit lui Dumnezeu este o spovedanie sui-generis, o lecție de izbăvire. O revelație cu multiple valențe, care impune un nume nou în literatura română și dă cititorului șansa de se depăși, regăsindu-se! - Nicolae Marinescu
