Zorii semilunii. Seria Dirk Pitt. Imperiul Otoman pe cale să renască din propia cenușă. În anul 327 d.Hr., o galeră română având la bord o încărcătură extraordinară scapă cu greu dintr-un atac al piraților.
În anul 1916, o navă de război britanică explodează în mod misterios în largul Mării Nordului. În zilele noastre, câteva dintre cele mai importante moschei din Turcia și Egipt sunt distruse în atentate cumplite. Care este legătura dintre aceste evenimente? Dirk Pitt, legendarul director al agenției NUMA, este pe cale să afle. De data aceasta, el trebuie să dea piept cu o mișcare fundamentalistă care visează să reînvie gloria Imperiului Otoman. Fanii neobositului Pitt se vor bucura să își privească eroul luptând pe pământ, în aer și pe mare. - Publishers Weekly Teroriști, artefacte romane, deziluziile unei dinastii și dovadă fizică și irefutabilă ca Iisus din Nazaret a trăit: adăugați apoi apa - din Mediterana - și veți obține încă o aventură acvatică avându-i în rolurile principale pe Dirk Pitt și pe colegii lui de la NUMA... Cussler, care scrie împreună cu fiul său, combină încă o dată istorie, cunoștințe tehnice, bombe, gloanțe și trădări. - Kirkus Reviews Bani, putere, distrugeri și rău în stare pură domină terenul de joc. - Book Reporter Fragment din romanul "Zorii Semilunii" de Clive Cussler, Dirk Cussler: "- la cuțitul și tai-o! O încruntare furioasă apăru pe fața pescarului grec, când îi întinse fiului sau cuțitul zimțat, ruginit. Adolescentul se dezbrăcă până rămase în pantaloni scurți, apoi sări peste marginea bărcii, strângând cuțitul într-o mână. Trecuseră aproape două ore de când plăsele de pescuit ale ambarcațiunii se agățaseră de fundul apei, spre surprinderea bătrânului grec, care drăgase aceste ape de multe ori până atunci. Îndreptă barca în toate direcțiile, sperând să desprindă plăsele, înjurând în gura mare pe măsură ce devenea tot mai frustrat. Oricât se străduia, plasele rămâneau nemișcate. Avea să fie o pierdere costisitoare să taie o bucată din plase, dar pescarul acceptă înciudat acest risc al meseriei și-și trimise băiatul peste marginea bărcii. Deși bătute de vânturi la suprafață, apele estice ale Egeei erau calde și limpezi, iar la noua metri dedesubt băiatul reușea să întrezărească fundul mării. Era însă cu mult peste capacitatea lui de a se scufunda în mod liber, așa că-și opri coborârea și, cu cuțitul, atacă plasele agățate. Trebui să se scufunde de câteva ori ca să taie și ultima frânghie, după care se avântă la suprafață cu plăsele avariate, epuizat și abia mai suflând. Înjurând încă pierderile suferite, pescarul întoarse barca spre vest și o luă spre Chios, o insulă grecească apropiată de teritoriul Turciei, care se ridică din apele azurii la mică distanță. "
